Jurnal de festival: Jazz in the Park 2022
Nu mai știu în timpul cărui concert mi-a trecut prin minte că uite, Parcul Etnografic a devenit și mai etnografic, cu toate conexiunile muzicale și umane care aveau loc în curțile vechilor gospodării transilvănene. Unui sat străvechi, bine conservat, cu ateliere, garduri, prispe și căsuțe de demult, îi vezi cu adevărat valoarea când sunt și oameni și glasuri care să-l însuflețească.
Pentru mulți dintre cei care au pășit pe ulițele Parcului Etnografic, în cele patru zile de festival, asta a reușit să facă Jazz in the Park – să îi conecteze la ceilalți, la cultura muzicală a altor popoare, la provocările culturale și muzicale actuale, în România, la nevoia de (re)creație. Totul în cadrul simplu și pitoresc al satului tradițional românesc. 
Sună prea bine? A fost cam tot așa de bine. Fără opulență, fără a fi grandios, Jazz in the Park a reușit să aducă unul dintre cele mai sofisticate genuri muzicale aproape de publicul larg. Erau, deopotrivă, mulți amatori de jazz la festival, mulți care n-aveau nici o treabă cu jazzul, mulți care respiră și se hrănesc cu jazz, mulți care simțeau doar nevoia să își petreacă o zi tihnită în Parcul Etnografic, în aer liber, cu muzică bună și oameni faini. Și-au găsit toți locul.
„Kilometrul 0 al jazzului din România”
Comunitatea iubitorilor de jazz din România este, cred, în formare, abia ce iese din confortul propriu și începe să se miște în ritmurile concertelor de care ne putem bucura, de-acum (în sfârșit!, ar zice unii) și în România. Jazz in the Park a fost, în ultimii 10 ani, o forță ce a generat această creștere a interesului pentru jazz în rândul românilor.
Parcă odată cu această ediție aniversară, pot fi sesizate, cu ușurință, niște obiective îndeplinite. Cine ar fi crezut, de exemplu, acum 10 ani, că un festival de jazz din România va aduna 17.500 de participanți pe parcursul a patru zile? Sau că un astfel de festival cultural și muzical din România ar câștiga premiul de Europe’s Best Small Festival? Sigur, nu au fost zecile și sutele de mii de participanți care ajung de obicei la alte festivaluri clujene, mai mari și poate mai mainstream. Dar au fost exact atâția cât trebuie pentru a te simți în largul tău, pentru a te bucura de spațiul deosebit în care te afli, pentru a respecta acest spațiu etnografic, pentru a te simți înconjurat de oameni frumoși (fără a te simți și sufocat de prezența lor), pentru a te simți în comunitate.
„A fost o ediție incredibilă. Știm că a ieșit bine fiindcă se vedea asta pe chipurile oamenilor prezenți la festival. Ne-am distrat chiar și în zilele cu ploaie. Efortul din acest an a fost unul mare și suntem foarte fericiți de ce a ieșit. Personal, vreau să-mi felicit toată echipa pentru atitudine și dedicare. Iar concertele au fost deosebite. Ascultându-le live, chiar cred că am avut cel mai bun lineup de până acum. Simt că ne-am redobândit mentalitatea de Europe’s Best Small Festival”, a declarat Alin Vaida, directorul și fondatorul festivalului.
Muzica bună aduce oamenii împreună
Am avut discuția aceasta cu unii cunoscuți. Nu știi nici un artist din programul festivalului? Nu știi dacă un festival de jazz e tocmai genul de festival de muzică la care te-ai simți bine? Când vine vorba de Jazz in the Park poți să ai încredere că, cel puțin, vei asculta muzică bună, că pe scene vor urca, dacă nu trupe pe care le știi, oricum muzicieni și artiști extraordinari.
Și exact așa a fost experiența muzicală. Indiferent dacă ești iubitor al jazzului sau ai vrut doar să vezi și tu cum e, n-avea cum să-ți scape: a fost muzică bună (și) la această ediție Jazz in the Park.
„The Comet is Coming, Asaf Avidan, Avishai Cohen, Dhafer Youssef, Yussef Dayes, Roberto Fonseca, Amadou & Mariam, Erik Truffaz, Skalpel, Teodora Enache-Brody, Mircea Tiberian, Shay Hazan, Elena Mîndru, Luiza Zan au fost câteva dintre numele de excepție care au adus pe scenele festivalului povești muzicale pe cât de diverse, pe atât de hipnotizante. 52 de trupe din 14 țări, numărând un total de 240 de muzicieni, le-au oferit spectatorilor șansa să-și asculte artiștii preferați într-un cadru idilic, dar și să descopere nume noi, la fel de surprinzătoare.”, declară organizatorii.
Nu am reușit să ajung la toate concertele, deși mi-ar fi plăcut. Dacă ne urmăriți pe rețelele de socializare, ați văzut deja impresii mai la cald, mai pe scurt, și fotografii (mulțumim, Gabi) cu momentele muzicale care ne-au impresionat (le găsiți pe Instagram, cel mai rapid).
Dintre cele la care am ajuns, Asaf Avidan rămâne o preferință personală, căci prea impecabil sună, prea onestă, vulnerabilă și puternică e muzica lui. De altfel, ziua de sâmbătă a însemnat și un record de audiență: concertul lui Asaf Avidan a adunat în fața scenei peste 5.000 de persoane. A fost minunat!
Întâlniri pe prispă, schimb de cărți, ateliere creative, târguri, lecții de muzică
Experiențele muzicale au fost completate de o serie de activități creative și recreative. Gospodăriile din Parcul Etnografic au avut propriile povești de spus. Unele au găzduit lecții de muzică pentru începători, altele au devenit spații de olărit și născocit obiecte din ceramică; unele încăperi s-au transformat în camere de audiții și de testare a unor sisteme audio, în timp ce unele curți au găzduit restaurante pop-up. Mesele lungi, unite, mi-au amintit tocmai de vechile adunări la masă din satul bunicilor, când toți localnicii sau vecinii se așezau împreună la masă cu ocazia vreunui eveniment important.
Mi-am petrecut câteva ore bune, duminică, într-un cadru idilic: în livadă, printre cărți, lenevind în soare. Printre meri, la mese sau în pufi, participanții la Jazz in the Park au făcut schimb de cărți, au povestit despre ce mai citesc și despre provocările pe care le au în susținerea obiceiurilor de lectură.
O bună parte din cărți au fost puse la dispoziția participanților la festival – în mod gratuit – de către membrii comunității Schimb de Cărți Cluj, unul dintre proiectele Asociației Informale a Vocilor pentru Incluziune (AIVI). Restul cărților au fost aduse chiar de către participanții la festival. Cu linii melodice și ritmuri de jazz pe fundal, timpul petrecut în livadă a fost numa’ bun pentru a stoca energie și entuziasm.
Mai încolo, urmând ulița principală a Parcului Etnografic, aveau loc „Întâlniri pe prispă”, un excelent context pentru dezbateri și discuții despre muzică, dar și pentru întâlniri între artiști (au fost pe prispă Avishai Cohen, Anna Hauss, Andi Moisescu și London Afrobeat Collective). S-a vorbit despre jazz, bineînțeles, dar și despre muzicoterapie, jurnalism cultural, despre cum ascultăm muzică și sisteme audio, despre cei 10 ani de Jazz in the Park.
Nu au lipsit nici târgurile, unul de viniluri, unul de artizanat, unul de produse locale. Duminică seara, spre final de festival, am plimbat un ghiveci cu ardei mov prin tot Parcul Etnografic, mărturisesc.
Următoarea ediție Jazz in the Park va avea loc tot așa, la început de toamnă, tot în Parcul Etnografic, în 1-3 septembrie 2023. Biletele au fost deja puse în vânzare și da, am încredere că ni se pregătesc trei zile de muzică bună și relaxare.
Articol scris de Iulia Marc
Fotografii realizate de Gabriel Roșca
