„Oare cum ar fi fost dacă făceam un festival de muzică clasică?”
„Oare cum ar fi fost dacă Jazz in the Park debuta ca un festival tipic pe bilete, în loc de ce este acum?”
„Oare dacă nu făceam Jazz in the Park, ar fi existat acest proiect?” (Classic Unlimited, n.r.)
Experiențele frumoase creează conexiuni între oameni, între oameni și locuri, între oameni și idei. Iar dacă pe fundal se aude soundtrack-ul potrivit, ne rămân în suflete pentru totdeauna. Festivalul care a readus parcurile clujene în atenția comunității, cu muzica jazz pe post de intermediar, își are farmecul de-aici: din conexiuni între oameni, locuri și idei, toate deopotrivă.
Jazz in the Park a crescut de la an la an, fără a-și pierde acel farmec de eveniment ivit natural în rândul comunității, ca o urmare firească a evoluției urbane. În 2018, festivalul împlinește 6 ani. A rămas la fel de autentic în exprimarea artistică și culturală, precum și în intențiile și obiectivele sale.
Așa că nu-i de mirare că există atât de mulți clujeni (și nu numai) care îndrăgesc festivalul și-l așteaptă cu nerăbdare în fiecare an.
Înainte de început: „să mutăm muzica clasică din sălile obișnuite”
Alin Vaida, directorul Jazz in the Park, omul care a pus pe roate o poveste frumoasă și inedită pentru orașul nostru, împărtășește în scris, pe site-ul festivalului, cum a apărut ideea festivalului. Cum a început totul, așadar?
E o aventură lungă, una care continuă, e plină de emoție și înseamnă mai mult decât un job, atât pentru mine cât și pentru colegii mei de la Fapte, însă această aventură a început cu mult înainte de prima melodie care a răsunat în parc.
La polul opus, parcul este spațiul tuturor, îl simțim ca o zonă de relaxare, de plimbare și părea mai potrivit.
Jazz in the Park… dar în alt parc!
Din 2012 a început munca propriu-zisă pentru organizarea primei ediții Jazz in the Park. Primul parc înspre care organizatorii și-au îndreptat atenția nu a fost însă Parcul Central, ci Parcul Sportiv Iuliu Hațieganu din Cluj, care, fiind un spațiu închis, ar fi permis cu ușurință introducerea biletelor la intrare. Au primit și primul refuz. Retrospectiv, Alin Vaida își pune întrebarea:
Oare cum ar fi fost dacă Jazz in the Park debuta ca un festival tipic pe bilete, în loc de ce este acum? Cu siguranță nu aveam fondul festivalului.
Cred că dacă nu era toată această luptă, festivalul nu căpăta aspectul comunitar pe care-l are, poate nu era atât de primitor și îndreptat spre întreaga comunitate. Poate…
Șase ani mai târziu: Jazz in the Park 2018 și continuarea ideii inițiale prin Classic Unlimited
Vă recomandăm cu drag să aflați povestea integrală chiar de la Alin, din acest articol: https://goo.gl/PAZvhr
