Am fost si ne-a placut: Concert Alexandru Andries
„Cea mai frumoasă zi”
O lumină leneşă, cum numai în Cluj se găseşte, parfum de frunze veştejite, muzica oraşului, agitaţia din faţa Casei de Cultură a Studenţilor … toate aceste ingrediente în cantităţile potrivite au transformat o simplă seară de sâmbătă într-un spectacol viu al toamnei …şi a mai fost şi concertul lui Alexandru Andrieş.
Să fi fost încă august când am văzut primele postere prin oraş. N-a fost nevoie de mai mult să mă convingă să merg la concert. Am crescut cu Andrieş… la radio, ce-i drept, iar mai târziu pe CD-uri. La noi în casă nu se prea auzea altceva în afară de muzică clasică, uneori classic rock şi întotdeauna radio şi folk. Uram folk-ul. Nu prea înţelegeam eu ce vor Nicu Vladimir, Alifantis, Moţu Pittiş, Andrieş, Covaci, Vintilă, Baniciu… Până când mi-am dat seama că altceva nu ştiu să ascult şi nici nu îmi place.
„După ani şi ani de zile”
După 15 ani de absenţă, Alexandru Andrieş s-a reîntors la Cluj pentru a susţine un concert extraordinar, alături de alţi 3 muzicieni de excepţie: Berti Barbera, Ioana Mîntulescu şi Sorin Romanescu. A meritat aşteptarea, căci spectacolul a fost unic. Prieteni, muzică, poezie, sentimente, satiră, umor, sensibilitate şi un mod de interpretare unic – astfel se poate rezuma concertul de sâmbătă seara.
Sala a fost plină, oamenii zâmbitori fremătau de nerăbdare să înceapă spectacolul. În faţă, o cortină imensă, roşie trona pe scenă, unde aşteptau cuminţi câteva scaune, microfoane şi instrumente. Artiştii şi-au ocupat discret locurile, iar la primul acord de chitară s-a declanşat magia.
L-a început, abia perceptibil, apoi din ce în ce mai tare, publicul a început să ţină ritmul, bătând din palme, încurajaţi fiind de Berti Barbera. Cei mai îndrăzneţi au început chiar să şi danseze, molipsidu-i şi pe cei din scaunele de lângă. Şi uite aşa, atmosfera s-a destins, râsetele s-au intensificat, sute de voci murmurau versurile melodiilor celebre: Cea mai frumoasă zi, Fabrici şi uzine, Femeile sunt autobuze, La Rovine sau La Telejurnal, Am două umbrele.
Când şi cum a trecut timpul nu-mi pot da seama. Ştiu doar că am putut descifra în ropotele de apaluze o rugăminte caldă, adresată celor de pe scenă: „Andrieş, abia ce ai sosit la Cluj. Mai stai…”.
„Nemuritori”
Alexandru Andrieş (n. 13 oct. 1956). Braşovean trup şi suflet este un om deosebit, un Artist special. Are un fel de-a fi…aparte. E vesel, e şi ironic, un sensibil ascuns în spatele unei chitare şi a unor versuri pe care odată ce le auzi, rămân cu tine şi le fredonezi neincetat.
Berti Barbera (n. 27 ian. 1972). L-am descoperit, uitându-mă la emisiunea „Unora le place jazz-ul” de pe TVR 2. Pe vremea aceea purta părul lung, prins la spate şi cânta „It hurts me too” cu Nicu Patoi. Nicio clipă nu mi-am imaginat că o să reuşesc vreodată să-l văd cântând live, darămite pe aceeaşi scenă cu Alexandru Andrieş. Cu atât mai mare a fost bucuria mea când am văzut afişele din oraş.
Ioana Mîntulescu (n. 23 ian. 1963). Arhitect, mămică şi artist. Cântă alături de Andrieş încă din 1984, dar s-a dedicat şi unei cariere solo, lansând câteva piese precum: „Get off the way”, „Master of dreams” sau „Careless Mate”. Prezenţa artistei pe internet este discretă, însă cred că tocmai acest lucru o face atât de specială. E o voce pe care trebuie să ţi-o întipăreşti bine în suflet …până la următorul concert.
Sorin Romanescu (n. 1 iun. 1968). Sau omul cu chitara în concertul de sâmbătă, „în mod excepţional şi voce”, aşa cum a afirmat Andrieş. În 2008 a fost desemnat cel mai bun muzician de jazz din ţară, însă niciun titlu nu-i face o plăcere mai mare decât chitarele lui şi muzica jazz.
Redactor cluj.com: Iulia Iancu
Fotograf: Lucian Nuta
