Fabrica de Mobilă și Jucării din Cluj devine și… o fabrică de MUZICĂ!
Vechea fabrică de mobilă și jucării din Cluj este mai boemă decât ai crede la o primă privire.
Copiii fericiți din anii 90, da, cei cu celebra cheie la gât, erau cu adevărat privilegiați dacă aveau vreun unchi (sau doi) care lucrau la vreo fabrică interesantă, pe unde mai puteau arunca pe furiș câte-o privire. Clădirea de pe str. Câmpina găzduia pe-atunci Fabrica de Mobilă și Jucării – dar nu numai. La etajele superioare, îmi amintesc că era o croitorie (ne sunăm părinții să aflăm…… Da! Aici se afla Leotex, fabrică de textile). Se mai fabricau în clădire și încălțăminte și, pe lângă Leotex, încă o fabrică italiană de textile și confecții își desfășura activitatea.
În prezent, revizitez vechea fabrică pentru a vedea cum arată o sală de repetiții. Trupa clujeană None of the Above și-a găsit aici, la fabrica de mobilă și jucării, fostă fabrică (și) de textile și încălțăminte, un spațiu muzical, propice creației muzicale. Aflu însă că nu sunt singurii muzicieni care-și petrec serile în vreuna din încăperile fabricii. Mai aflu și că Fabrica de Mobilă și Jucării funcționează bine-mersi, deși în mare parte produsele finite sunt exportate.
De la Fabrică de Mobilă și Jucării… la Fabrică de Muzică
E nevoie de-un tur mai serios, pe care-l facem la prima oră a dimineții. Fabrica de Mobilă și Jucării din Cluj este, se pare, mai mult decât îi spune numele. Este (și) o fabrică de muzică! Este locul în care ia naștere și se dezvoltă muzica locală clujeană. Desigur, există și alte săli de repetiții împânzite prin tot orașul. Însă, urmând exemplul Fabricii de Pensule, care a devenit un adevărat centru cultural independent, recunoscut și apreciat inclusiv la nivel internațional ca model de transformare a spațiilor urbane în huburi de creație și manifestare artistică, iată că încă o fabrică din Cluj îi ia în primire pe artiștii locali. În spații închiriate, deocamdată. Traseul acesta, însă, de la fabrică la centru artistic, pare să devină un fel de simbol al Clujului.
Cât se poate de sincer, aspectul clădirii e dezolant. Nu e mai „rău” decât în anii 90. Doar că… e tot așa. Poate tocmai de-asta simți și o oarecare nostalgie privind clădirea, care îți încălzește sufletul și te revezi pândind de după uși, în speranța că vei zări vreo jucărie de lemn. Sau poate-l vezi pe unchiu’ și-i faci cu mâna. Revii în prezent, dar nu te poți scutura de senzația că ești în vechea fabrică, în urmă cu 20 de ani. La parter, vezi primele semne ale prezenței actualei firme de mobilă și jucării.
Și începi urcușul.
1, 2, 3…. minim 8?
Etajul 1: uite-aici o sală de repetiții.
Etajul 2: încă două săli de repetiții…
Etajul 3: avem ocazia să pășim dincolo de ușă, să admirăm instrumentele muzicale ce dau viață locului pe timp de seară, să privim de la fereastră frânturi ale Clujului periferic și industrial…
Tot etajul 3: încă două săli…
Etajul 4 și 5: încă vreo două, posibil mai multe.
Pe unde vezi vreo ușă deschisă, tragi repejor cu ochiul…
E totul vechi și învechit, cu uși al căror prag de-l treci, ajungi undeva în trecut. Un trecut pe care nici nu ești sigur că ți-l amintești prea bine. Da, e Clujul industrial. Iar gândul că o astfel de clădire e spațiul în care iau naștere melodii, se clădesc proiecte muzicale inedite și se formează trupele clujene care ne (în)cântă serile prin cluburi, baruri sau pe scenele de festival… e cel puțin inedit. Contrastul, probabil. De apreciat deschiderea față de artiști, cu siguranță spațiile închiriate aici le ușurează procesul creativ.
Spre finalul vizitei, te încearcă sentimente confuze. Dezamăgire că… uite, artiștii sunt nevoiți să-și exerseze și aprofundeze talentul în fabrici. Totodată, bucurie, cumva. Bucurie că… uite, fabricile și cei care administrează spațiile în cauză sunt deschiși înspre o astfel de utilizare inedită a camerelor cu pricina. Bucurie că ARTA își găsește loc de manifestare chiar și acolo unde te-ai aștepta mai puțin. Ce comuniune interesantă și inedită de muzică, mobilă și jucării. Spiritul ludic o fi la el acasă, aici, pe str. Câmpina.
Regret doar că, pe perioada vizitei spontane făcute prin fabrică, nu mi-am pus în căști una dintre melodiile ce-au luat naștere aici 🙂
