Explorarea tradițiilor locale: meșteșugurile și obiceiurile din Cluj | Lunca Vișagului
În județul Cluj, într-un ținut presărat cu farmec natural și istorie tainică, se ascunde Lunca Vișagului. Un loc pe care azi îl vizităm pentru frumusețea locului, fără să știm însă pe ce petic de istorie călcăm.
Așezată pe valea Drăganului, o așezare veche se înalța pe pantele unui munte, cu case răsfirate în mai multe grupuri, cu priveliști care astăzi îți încântă sufletul și îți dezvăluie o lume plină de tradiții și obiceiuri vechi.
Acum aproximativ trei secole, oamenii din Lunca Vișagului își trăiau viața cu simplitate și muncă asiduă. Principala lor preocupare era cultivarea cartofilor, o activitate care le ocupa zilele și care le asigura hrana de bază. Foloseau pluguri tradiționale de brăzdat de fier, iar apoi, odată cu evoluția tehnicilor agricole, au trecut la pluguri mai moderne, trase fie de cai, fie de boi, pentru a pregăti pământul pentru sămânță.
Pe lângă agricultură, în Lunca Vișagului s-au dezvoltat în timp și morile de apă, care au devenit inima comunității, asigurându-le făină pentru pâinea de fiecare zi. Morile lui Chiriloi, ale Florii Natului sau ale lui Filimon Pașcalău erau locuri de întâlnire și de schimb de povești între locuitori, unde se împărțeau sfaturi și se consolida spiritul comunitar.
Oamenii din această zonă erau cunoscuți pentru munca lor asiduă și pentru legătura strânsă pe care o aveau cu natura. Aveau gospodării în care își creșteau animalele, de la bovine la ovine, acestea asigurându-le nu doar hrană, ci și materiale necesare pentru traiul de zi cu zi. Femeile se ocupau cu pricepere de animalele mici și de prelucrarea produselor obținute de la acestea, iar bărbații munceau mult la pădure.
Descântece vechi din Lunca Vișagului
Cum se practica în trecut, pentru fiecare muncă pe care o practicau, oamenii aveau descântece pe care le strigau și care probabil îi antrenau în ritmul de muncă. La Claca de tors, locul unde se femeile torceau și unde le învățau și pe fetele tinere să lucreze, se descânta astfel:
„Lelea care joacă bine
Adă-o, Doamne, lângă mine,
Ceea care joacă rău
Duo Doamne în pârâu.
Nu te uita lele, hei
Nu te uita-n ochii mei
Ochii mei nu îs oglindă
Sã te vezi cât ești de mândrà,
Ochii mei îs verzi ca iarba
Și te uiți, lele, degeaba.
Am o mândră, n-am o sută
Bate-o Doamne, bine țucă,
Când mă țuca mă leagănă
Când mă lasă se scutură”.
Pentru chemarea / invitația la nuntă, făcută de feciori aleși de cele două familii, orația chemătorilor suna cam așa:
„Ia, asculta cinstită gazdă,
Ascută-te-ar Dumnezeu
Dimineata când ti-i scula,
Și în toată viața ta:
Este un crai mândru și frumos
Trimis de Domnul Hristos,
Iosivul lui Filimon
Și Nastasia lui Pașcu,
Vă poftesc pe Dumneavoastră,
Duminica viitoare,
La un pahar, două, trei de băutură
Care s-o treceți ușor pe gurã,
Să-i onorați cu prezența
La nunta ce o fac,
Să luați parte la veselie,
Un ceas, două, ori nouă,
Ori cât Dumnezeu a rândui
Și să le zicem cu toții
Să le deie Dumnezeu noroc”.
Multe astfel de cântări de sărbătoare și nu numai erau în Lunca Vișagului acum multă vreme. Noi am citit despre ele în Volumul V – Zona Montană din Cultura Tradițională din Județul Cluj. Îl găsiți online pe site-ul celor de la Tradiții Clujene, alături de celelalte volume. Sunt multe texte despre cultura și tradițiile diferitelor zone din județ care merită amintite și păstrate. Noi v-am prezentat doar câteva dintre obiceiurile din valea Drăganului, însă multe mai sunt de descoperit.
„În decursul timpului obiceiurile dobândesc autoritate, hotărând adesea ceea ce este bun, adevărat și frumos, reliefând acele fapte și acțiuni ale căror menținere și repetare sunt dorite de comunitate”, spune Nicolae Șteiu în Volumul V – Zona Montană.
În Lunca Vișagului, trecutul și prezentul se împletesc într-un dans al tradițiilor, iar viața comunității este pe ici pe colo încă înrădăcinată în obiceiurile și practicile vechi, transmise din generație în generație. Această așezare de pe meleagurile clujene rămâne astfel un simbol al autenticității și al vieții în armonie cu natura.
