După 2 zile de Electric Castle… | Păreri din călcâiul cizmei
Cu un număr record de participanți într-o primă zi de Electric Castle » 33.000 de oameni adică, într-o zi de miercuri (ceea ce nu-i puțin) « și un mesaj frumos și simplu transmis de Damian „Jr. Gong” Marley, castelul din Bonțida a prins din nou viață.
Numărul record de participanți a fost resimțit la nivel individual de toți cei care au pornit spre castel miercuri după-masa. Organizatorii au încurajat evitarea orelor de vârf (18:00 – 20:00), însă bulucul spre Bonțida, spre parcări, spre intrarea efectivă în festival nu prea s-a putut evita. Sigur, organizatoric, după cum remarcă unii participanți, se puteau face lucrurile o idee mai eficient (mereu se poate mai bine), dar cu Damian Marley pe Main Stage într-o primă seară de festival, când lumea vine să se instaleze confortabil la festival, când clujenii ies de la joburi și dau fuga spre Bonțida, cam dificil.
MIERCURI, 18 iulie
Ploaia, prima rafală de aplauze
Ai zice că după atâtea ploi, fie ne-am săturat, fie ne-am obișnuit. Oamenii electrici rămân însă pe un teren instabil de „sperăm totuși să nu plouă” și „ha, ha, normal că plouă”. Așteptând în fața porților de check-in exact ca în fața unei scene, ploaia a fost primul spectacol aplaudat de festivalieri. Pe bune. S-a râs, s-a zâmbit, s-au scos pelerinele și, la un moment dat, printre picurii mari de ploaie, s-a stârnit un val de aplauze și aclamații amuzate.
Damian „Jr. Gong” Marley, o declarație de iubire
După vreo 3 ore (două Cluj – Bonțida, una pe la intrare), noi, fericiții care n-am ratat cu totul concertul lui Damian Marley, am avut ocazia să cântăm alături de el, să ne încărcăm cu energie pozitivă, să intrăm pe ritmuri de reggae în atmosfera festivalului. Iar dacă ați auzit un glas de copil cântând „I just called to say I love you”, acompaniat apoi de miile de voci din fața scenei, să știți că a fost Elijah, fiul lui Damian Marley. Și a fost un moment tare frumos 🙂 În rest, Welcome to Jamrock, Road to Zion sau mai recenta Living it Up au adus zâmbete, entuziasm și aplauze.
Class & Vunk în Hangar
Drumul dinspre Main Stage trece pe la Hangar, așa că ne-am oprit. Cânta Class la momentul respectiv – iar generațiile anilor ’90 – 2000 își amintesc cu siguranță de „Luna mi-a zâmbit, m-a acoperit / Într-o noapte…”. O apariție neobișnuită, poate, însă bine primită de public. La Vunk ne-am proptit și noi cizmele în fața scenei, de curiozitate. Când poți să spui despre o trupă că sună de 1000 de ori mai bine live, decât varianta înregistrată, e ceva. Vunk sună bine live, mai autentic, mai puternic, mai energic. Ce nebunie de piese au scos de-a lungul anilor. Și da, un mesaj simpatic la adresa clasei politice din România (niște dobitoci), în debutul piesei „Vreau o țară ca afară”.
https://www.facebook.com/ElectricCastle/videos/1765208310260570/
.
JOI, 19 iulie
Joia s-a circulat mai lejer, lumea mai relaxată, oamenii bine instalați și intrați în atmosfera de festival. Da, noroi, da, de luat cizmele de cauciuc și pelerinele. Da, oamenii sunt frumoși și, la cât de mulți au fost, e un vibe prietenos și pozitiv peste tot. Mai exact, au fost cam 39.000 de oameni în a doua zi de festival. Pentru dinamizare, de mers la Booha, sunt ritmuri bune. Pentru deconectare, dar tot cu muzică, de mers la Silent Dance. De plimbat spre Hideout.
Trecut de miezul nopții, pe la ora 01:00, stând cu spatele la Main Stage (începuse deja Netsky), admiram valurile interminabile de oameni care se îndreptau spre scenă. Ai crede că nu încap atâția oameni, ai crede că s-ar produce agitație, îmbulzeală, etc. Dar dacă există un farmec al Electric Castle, cu siguranță oamenii sunt cei care îl creează și îl mențin an de an.
Ne-a plăcut Wolf Alice (solista și-a sărbătorit ziua de naștere pe scenă) și ne-am îndrăgostit de Yonaka, de muzica lor, de energia faină pe care o transmit. Încă o dovadă că Electric Castle e un loc bun de explorări muzicale și descoperiri neașteptate. Nu-i știam.
Dacă încă există dubii, cizmele și pelerinele sunt ținută oficială, nu sunt de lăsat acasă. E mai greu de zbenguit cu cizmele în picioare, riști să rămâi desculț la o mică împotmolire, dar muzica bună e un factor motivațional eficient.
.
.
p.s. Elrow, un concept mai inedit de party, cu efecte vizuale și decor psy, i-a adus la platane pe Digitalove, Tini Gessler, Groove Armada, George Privatti și Nastia și a ținut publicul în priză până dimineața, după răsăritul soarelui.
https://www.facebook.com/ElectricCastle/videos/1766821653432569/?hc_ref=ARSmKWbCSq8IgUXCJoOcNsS6ioCNwz7bTYEtSL_dz8ubU2T8q6SXLJdCeWQw7Nm9y5Q
.
VINERI, 20 iulie… avem în vedere:
- Pe Main Stage: Omul cu Șobolani, Bury Tomorrow, Dub Pistols, Son Lux, Mura Masa și Excision.
- În Hangar » de văzut The Horrors (punk) – care sărbătoresc în acest an 10 ani de carieră + restul trupelor, căci s-a dovedit că aici descoperim tot felul de comori muzicale (vezi cazul Yonaka mai sus).
- Activități » de ajuns la Circul Metropolitan azi 🙂
- Tehnologii » Immersive Dome cu proiecții experimentale la 360 de grade & Stigma Show.
Ne vedem la castel!
Foto: Vizi, Bereczky Sandor & Electric Castle
