Dor de Cluj
Cand ma apuca dor de duca, primul oras care imi vine in minte este Clujul. Si asa mi se intampla din adolescenta incoace. Am vrut sa vad multe locuri din tara, unele dintre ele absolut superbe, dar care nu m-au facut niciodata sa imi doresc sa le revad. Pana la Cluj. Si am sa va povestesc de ce.
Nu stiu ce asteptari aveti voi atunci cand vizitati un loc, la ce va uitati si ce va atrage. Mie imi place sa ma abat putin de la traseul turistic si sa cunosc putin viata in locul respectiv, sa simt pulsul orasului, sa cunosc oamenii, sa ma bucur de graiul lor, sa respir aerul local.
Clujul este un oras special, din mai multe puncte de vedere. Primul lucru care te lasa fara aer este panorama ce se intinde imediat ce incepi sa cobori dealul Feleacului. Orasul iti apare brusc in fata si se deschide precum o carte, iar pe masura ce cobori dealul deja zaresti centrul vechi. Nu este ca in alte orase, in care intri pe la periferie si trebuie sa strabati cartiere insipide pana sa ajungi in inima orasului.
Odata intrat in oras, drumul te duce direct in Piata Unirii, langa Biserica Sfantul Mihail, care te vrajeste instant cu impunatoarea sa arhitectura in stil gotic. Si tot ce iti doresti sa faci este sa te asezi la una din cafenelele din piata si sa contemplezi. Este un loc magic, in care te simti ca in orice capitala europeana renumita. Iar oamenii sunt imbracati foarte cochet, sunt zambitori, politicosi, iti vine greu sa crezi ca te afli in Romania.
Langa cafenele exista cea mai frumoasa librarie stradala pe care am vazut-o vreodata, teancuri imense de carti, aranjate sub arcade superbe.
Dupa ce ai terminat cafeaua, trebuie sa faci o plimbare pe labirintul de stradute care pleaca din Piata Unirii, ideal ar fi sa le explorezi pe toate. Au un farmec aparte. Vei descoperi stradute pietonale, printre case transilvanene, cu ganguri in care descoperi ateliere cu produse manufacturate, expozitii de arta, terase, restaurant, librarii, flori la ferestre, oameni frumosi.
Trebuie sa te opresti obligatoriu la boema Cafe Bulgakov, aflata in curtea unei case transilvanene si unde e musai sa incerci un gulas autentic, “Ciolanul Maestrului” si un piure de castane la desert.
Apoi trebuie sa urci pe Dealul Cetatuii, de unde poti vedea cea mai frumoasa panorama a Clujului, contrastul intre orasul vechi si cladirile moderne, culori spectaculoase si pulsul orasului, mai ales daca astepti apusul, apoi lasarea noptii.
Seara ideala pentru mine inseamna sa coboram din nou in oras, sa exploram strazile minunate, apoi sa ne asezam la o terasa, cu prieteni dragi si sa depanam povesti, la o sticla de vin.
