Incursiune în culisele spectacolului Gliese 445 alături de actrița Alina Mișoc
V-am povestit zilele trecute despre Gliese 445, spectacolul care abordează tema viitorului din perspectiva relațiilor de muncă. V-am vorbit despre viitor și incertitudine din prisma evenimentelor din trecutul apropiat cu care ne-am confruntat și despre cum realitatea a oferit regizorului Raul Coldea o idee asupra unui posibil viitor în teatru.
Dacă nu ați citit articolul, vă invităm s-o faceți! Îl găsiți aici și e musai să aflați mai multe despre spectacolul ce va avea loc pe 14, 15 și 16 martie la Reactor de creație și experiment și la Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe. Ca să vă convingem, vă spunem doar că este un spectacol diferit, ce va avea loc în ambele locații în același timp și care vă va oferi o experiență inedită, căci nu doar că veți vedea reprezentația live în sală, dar veți fi martori și ai reprezentației ce are loc în cea de-a doua locație. Este un spectacol intermediat de tehnologie și este o reprezentare a ceea ce poate deveni viitorul.
Azi vă povestim tot despre spectacol, dar vorbim cu actrița Alina Mișoc, care este unul dintre performerii spectacolului Gliese 445. Am vorbit cu Alina nu doar despre spectacol, dar și despre reactor, despre actorie, despre gestionarea și canalizarea emoțiilor în teatru și despre pandemie văzută din prisma ei ca actor.
V-am oferit în primul articol un sheak peek din discuția cu Alina și v-am împărtășit câteva dintre gândurile ei cu privire la spectacolul Gliese 445 și continuăm cu povești despre Reactor de creație și experiment.
După cum îi spune și numele, Reactorul este un spațiu care are o deschidere către idei care se nasc din libertatea de expresie a echipei și care încurajează ineditul, diferitul și creativitatea. Este un spațiu unde toată lumea, de la regizori, scenografi și actori, are libertate de exprimare și siguranța unei locații în care ideile crazy se pot dezvolta în experiențe originale pentru cei care le trec pragul. Cam asta reprezintă reactorul și pentru Alina, care spune că:
„Reactorul e un spațiu diferit unde se face artă. E un spațiu de eveniment la propriu și pentru artiștii care lucrează aici. Eu asta am simțit. Că aici pot să fac lucruri diferite și că e o altfel de abordare. Pentru mine a fost un altfel de teatru. Când am venit în echipă eram anul III și era diferit de ceea ce făceam la școală. Și de asta am și rămas. Pentru că am simțit că e un loc unde pot fi cu adevărat liberă și să mă dezvolt cu adevărat. Am simțit că aici se apropie mai mult de căutările pe care le aveam eu și ce mă interesa pe mine.”
Perspectiva actriței este susținută și de către Raul, care afirmă spusele Alinei și care confirmă că și din perspectiva regizorului, la reactor „ți se oferă un spațiu în care să-ți dai toate filmele din lume. Pentru mine a fost un spațiu în care am simțit că pot să propun și cea mai năstrușnică idee care să i se ofere spațiului, să vedem dacă funcționează.”
E clar, ceea ce ajungem noi să vedem la Reactor sunt idei apărute prin vise, născute din sentimente și emoții, lupte personale sau trăiri. Poate de asta ne și place așa de mult, căci e ceva diferit, ce aduce mereu o doză de noutate și care dă frâu de obicei gândurilor și întrebărilor ba existențiale, ba care ne forțează să privim perspective noi.
Pentru toate spectacolele, procesul de creație e diferit, însă pentru Gliese 445 s-a lucrat mult cu emoțiile fiecărei persoane din echipă. Raul ne spunea că sunt oarecum acte subiective ceea ce urmează să vedem, iar Alina spune că s-a lucrat mult la repetiții într-un spațiu intim, de laborator.
„Am emoții pentru că s-a lucrat atât de intim și m-am obișnuit atât de mult cu spațiul de laborator încât atunci când știu că suntem priviți de niște oameni care așteaptă ceva frumos, există un pic de presiune. Asta e teama mea, că tot ce-am reușit să creăm, partea asta intimă de laborator… îmi e teamă să nu se piardă. La asta simt eu că o să am de lucrat la această premieră.”
Actrița face parte din echipa Reactorului de 8 ani, așa că a trecut prin multe experiențe și multe spectacole reușite, dar și prin perioada de pandemie care a schimbat lumea artei și care a împiedicat-o să fie prezentă pe scenă pentru ceva vreme. La început s-a relaxat și a privit perioada de carantină ca un timp de odihnă. Ca oricare dintre noi, și-a găsit noi hobby-uri și a profitat de timpul liber gătind sau citind, doar că la un moment dat și pentru ea a devenit ceva apăsător. Din fericire, spațiul de teatru independent al Reactorului a supraviețuit și Alina s-a întors la actorie, însă nu a fost ușor să lucreze cu mască sau cu celelalte restricții ce trebuiau respectate pe atunci.
„A fost greu să lucrăm cu mască mult timp. Te restrângea foarte mult, și în momentul în care a venit spectacolul și a trebuit să jucăm fără măști, te simțeai cumva descoperit. E ca și cum tu ai repetat îmbrăcat și dintr-o dată la spectacol, fără a repeta înainte, trebuie să joci dezbrăcat, tu neavând această pregătire înainte, acest antrenament . Te simțeai un pic nepregătit.”
Cam așa s-a simțit reîntoarcerea pe scenă pentru un artist. Alina spune că la început pentru ea nici nu conta că sala nu e plină. Se bucura doar că poate să fie acolo și era plină de entuziasm că poate din nou să ofere publicului experiențe inedite.
În acest context și în contextul temei spectacolului, am povestit cu ea și despre cum reușește să-și gestioneze emoțiile pe scenă.
„E ceva cu care chiar lucrezi tot timpul. Cu fiecare spectacol, cu fiecare proiect, și ce încerc eu să fac e să lucrez pe ce am de făcut în spectacolul respectiv, și atunci încerc să nu las lucrurile să se ducă în afara mea și să mă concentrez la ce am de făcut în interiorul spectacolului. De exemplu, la Gliese, unde nu am un personaj de jucat și sunt un performer, încerc să mă gândesc la teme, la principiile după care trebuie să lucrez în performance, și asta mă ajută nu știu dacă să le elimin, dar să le gestionez și să le canalizez în direcția care m-ar putea ajuta să le fac să fie pozitive. Gândul pe care-l am eu în cazul spectacolelor performative e hai sa facem împreună! Și atunci și publicul devine participativ. Gândul ăsta ajută.”
Pe lista descoperirilor personale de pe urma reprezentațiilor pe care Alina le-a avut la Reactor de-a lungul timpului se numără înclinația pe care o are către teatrul performativ.
„Îmi place ideea asta de teatru performativ unde lucrezi în funcție de cum ești tu în ziua respectivă, în perioada respectivă, pe anumite teme și cu anumite teme/principii. Mi-am dat seama că mă incită mai mult genul acesta de proiecte și atunci pe viitor o să le caut mai mult decât am făcut-o până acum.”
În plus, îi place ca spectacolele în care joacă să-și pună amprenta pe spectatori. Pentru ea e important să joace în spectacole care au efect asupra publicului, care produc niște reacții și de pe urma cărora oamenii să plece cu întrebări, cu gândul la diferite aspecte care sunt subiective în viața lor.
„Mă bucur când în oameni se schimbă ceva, când pleacă cu ceva, cu întrebări. Mă bucur pentru că știu că aia e senzația pe care am căutat-o. Cel mai mult mă bucură când îmi spun oamenii după mai mult timp lucrurile astea, înseamnă că ceva chiar a rămas. Ce m-aș bucura eu e să pot să schimb niște perspective asupra lucrurilor după ce oamenii văd un spectacol. Să se întrebe un pic cum e de fapt, e așa, e corect, e just, cum cântăresc eu lucrurile sau nu. Mi-ar plăcea să arăt și altă fațetă.”
La un astfel de spectacol vă invităm pe 14, 15 și 16 martie 2023 la Reactor de creație și experiment. Vă invităm să trăim împreună perspective ale viitorului văzute prin ochi de artist și să experimentăm puțin din magia pe care Reactor o oferă lumii.
Biletele se pot achiziționa de pe site-ul Reactor, din rețeaua Eventbook și de la Reactor (cu o oră înainte de începerea spectacolului, în limita locurilor disponibile). Iar dacă vreți să susțineți un spațiu care oferă artiștilor dreptul de a experimenta pe toate planurile și de a crea spectacole inedite precum Gliese 445, puteți redirecționa 3,5% din impozitul pe venit către Reactor. Detalii găsiți aici.
Ne vedem la spectacol!
