Despre camaraderie și comunicare la TIFF. Courtesy of Cristian Grindean
Când începe TIFF, îl vezi peste tot. Te așteaptă la proiecții să-ți fure impresiile la cald, discută cu invitații, aleargă de la un eveniment special la altul, dă startul fiecărei petreceri și mai are timp și să-și mângâie cățelul dimineață, când ajunge acasă complet stors de „tiffăreală”, într-un moment de respiro.
El e Cristian Grindean, cel care, împreună cu Laszlo Lorand, a.k.a Lori, cameramanul și sursa lui esențială de calm, formează echipa TIFF Video Guide.
Cristi îi intervievează pe toți, vorbește cu toți, creează o legătură între cinefili, invitați, organizatori într-un soi de comunicare ludică, atmosferică, așa că ne-am gândit să-i furăm și noi câteva impresii la cald într-un scurt interviu.
„De vreo câțiva ani încoace deja, eu și Lori formăm echipa TIFF Video Guide și încercăm să arătăm who’s who în festival, highlight-urile zilei, filme, concerte, workshopuri, ateliere, industrie etc. Acoperim cam tot ce înseamnă TIFF.”
Cum a început povestea ta la TIFF?
Am lucrat la TIFF încă din primul an, ca partener de comunicare, pe vremea aceea printr-o agenție de publicitate. În al doilea an s-a ocupat altă agenție de comunicare, dar am ținut aproape de TIFF, mai mult ca guest și TIFFar. Pe urmă am reluat colaborarea și m-am ocupat de organizarea petrecerilor, cinelor, practic tot ce ținea de ospitalitate, eu fiind organizator de evenimente în viața civilă (n.r. – a se citi viața dinafara TIFF-ului, pentru că, nu-i așa?, când e TIFFul la Cluj parcă toată echipa intră într-o bulă magică în care viața de zi cu zi nu prea mai are loc). Ulterior m-am ocupat și de sesiunile de Q&A, traduceri, relația cu invitații străini etc.
În fine, la un moment dat, nu mai știu a cui a fost ideea, cred că a Oanei Giurgiu, mi s-a propus să devin un fel de reporter special, care să gândească și să facă materiale out of the box, creative, jucăușe, să sublinieze părțile importante din TIFF, filmele, invitații, toate lucrurile conexe proiecțiilor.
Voi faceți legătura între oameni, cinefili și invitați, la un nivel light-informativ…
Da, asta e ideea. Abordarea noastră e veselă, jucăușă, prietenoasă, încercăm să avem insight-uri relevante, informative, dar și de atmosferă pentru fiecare punct important al zilelor TIFF.
Cum reacționează TIFFarii la „interpelările” tale?
Probabil cum aș reacționa și eu câteodată, e în funcție de felul de a fi al fiecăruia. Unii sunt mefienți la intruziunea cuiva, nu vor să răspundă sau sunt parcimonioși cu răspunsurile, dar sunt alții care abia așteaptă să spună ce-au văzut, cum li s-a părut, care e părerea lor despre un film sau un regizor. Eu zic că e o relație foarte bună, îmi place mult să interacționez cu oamenii. Totdeauna găsești chiar și la o persoană mai timidă sau introvertită un canal de comunicare și reușești să o ademenești să intre în joc. Ne jucăm.
Cu cât timp înainte începe munca la TIFF?
Depinde. Pot spune chiar că începe aproape imediat după ce se termină ediția asta. Deja se discută pe ce linie se merge la anul, încercăm să ne gândim la niște invitați, poate e un an special… oamenii din echipă se gândesc pe tot parcursul anului, vin cu propuneri. O parte suntem la Cluj, o parte la București, dar relațiile sunt destul de strânse pentru că se circulă în ambele direcții. Feedbackul din partea tuturor din echipă e binevenit în conturarea ediției următoare. Dar munca efectivă aș spune că începe cam cu o lună înainte de festival.
Descrie-mi echipa de comunicare TIFF
Sunt foarte mulți colegi din Cluj care, în restul vieții dinafara TIFF-ului, lucrează în comunicare, media, PR. Avem, cum spuneam, și colegi din București sau alte orașe ale țării – anul acesta avem o colegă nouă de la Constanța. În fiecare an echipa suferă mici modificări, sunt colegi care apar cu forțe proaspete și rămân alături de echipă, sunt și colegi vechi. Există un responsabil pe tot departamentul, cu overview pe ce înseamnă comunicarea la TIFF, iar apoi ne grupăm pe alte departamente mai mici: video, offline, online, relația cu media, etc; fiecare departament are un plan strict de urmat.
E foarte clar că, în primul rând, tuturor celor din echipă ne plac filmele, suntem cinefili și TIFFari până în măduva oaselor. Pe urmă, ne place foarte mult meseria pe care o facem, aceea de comunicator. Fiecare e pe bucățica lui și face tot ce poate să iasă bine. Mai mult, e fain și o mândrie să faci parte din echipa asta. Cel puțin pentru mine așa e.
Ne leagă o camaraderie specială și suntem onești în friendshipul ăsta, cred că pe asta se bazează mult legătura noastră. Ne simțim în familie.
Cum comunici eficient un eveniment precum TIFF?
Cred că tonul face marea diferență la TIFF. Ai văzut afișele, clipurile promo, felul în care ne construim limbajul la TIFF. Totul e gândit să aibă un ton filmic, atractiv, out of the box, e altceva.
În rest, îl comunici exact ca și orice alt eveniment cultural, deși TIFF-ul nu e doar cultural. Are o mare încărcătură socială, nu doar prin ce transpare din filme, ci și prin cei care participă la eveniment. TIFF înseamnă mult pentru oraș și pentru oamenii Clujului. Vorbim de oameni care poate nu reușesc să meargă la proiecții dar sunt mândri că au un festival de genul acesta aici. Adică, chiar dacă legătura lor este tangențială, știu eu, au făcut catering sau transport, sau au un verișor care vine sau vreun invitat e prieten de-al lor, știi? Chiar dacă nu sunt efectiv în TIFF, pentru oameni e importantă conexiunea pe care o au cu TIFF.
Care sunt valorile TIFF din punctul tău de vedere?
Înafară de mine, valorile festivalului sunt… (râde)
În primul rând: clar, filmele. TIFF a fost întotdeauna un festival care și-a ales bine „platourile”, „a pregătit bine carnea”, mă înțelegi? Echipa noastră de selecționeri e foarte faină, oameni mai tineri sau mai puțin tineri, cu mai multă sau mai puțină experiență, dar toți cu un gust cinematografic și cu o linie personală foarte bine definite. Asta se regăsește în selecția de filme.
Nu e deloc falsă modestie când spun, și toți invitații o spun la rândul lor, că TIFF a devenit foarte cunoscut pentru selecția excelentă de filme și pentru că este un festival de atmosferă. Toți au auzit de TIFF: băi, acolo e musai de mers pentru că o să-ți placă foarte mult vibe-ul festivalului. Și dacă mai ai noroc să vii și cu un film, dacă ești regizor, actor sau producător, e cu atât mai mișto.
O altă valoare e însăși comunitatea TIFF și atmosfera care se creează în jurul ei. Ăsta e un festival care pune mult accent pe feeling, pe friendship, avem mulți invitați recurenți care au devenit prieteni vechi și apropiați ai TIFF. De exemplu, Will Tizard de la Variety, vine din State împreună cu alți invitați de câțiva ani deja. Cu siguranță, TIFF are ceva special de oferit acestor oameni, din moment ce revin de la an la an.
Last bun not least, din punctul meu de vedere, una din valorile festivalului e conturată chiar de clujeni. Oamenii care sunt în orașul în care se întâmplă festivalul, chiar dacă nu lucrează efectiv în TIFF, toți își aduc contribuția într-un fel sau altul. De fiecare dată, și mai ales în ultimii ani, am simțit așa o mândrie locală, de coeziune în jurul festivalului. Da, asta e chiar o valoare a TIFF-ului, că e într-un oraș cu oameni așa de faini, care nu doar l-au adoptat, ci simt că fac parte din povestea asta.
Ai vreun moment de liniște la TIFF, în toată nebunia celor zece zile?
Sigur, e momentul ăla când stau pe budă dimineața… glumesc. Moment de liniște e în fiecare… aș fi vrut să zic seară, dar e în fiecare dimineață când mă întorc acasă, mai trec în revistă o dată programul zilei de mâine, stau puțin în grădină, îmi mângâi cățelușul pe care nici nu-l văd bine, atât de oboseală cât și pentru că e negru, și am un moment de blanc. Nu mă gândesc la nimic. Mă resetez, dorm un pic eliberat de gânduri și suntem fresh la TIFF a doua zi.â
Ce-ți place cel mai mult la TIFF?
Filmele. E o lume în care-mi place să trăiesc, e un mod de a învăța, trăi, evada. În anii în care nu am lucrat la TIFF îmi luam și eu zile libere și vedeam până și 8 filme pe zi. Ieșeam chiaun de cap din cinema.
Pe urmă îmi place atmosfera, e o mare sărbătoare orășenească, susținută de locali și de invitați. O găsești peste tot. Nu degeaba ducem filme în Mănăștur, Vlaha, Bonțida, Mărăști, pe malul Someșului… Nu scapă nimeni de TIFF.
Ce-ți place cel mai puțin la TIFF?
Că n-am timp pentru tot. Vreau și eu statul meu paralel, TIFF-ul paralel, timpul-paralel cumva, să mai am o bucățică. Nu-s genul care se plânge de lipsă de timp, eu zic că poți să faci de toate, cu un program normal. Doar că la TIFF, fiind așa concentrat, n-apuc să mă dedublez. De-aia mi-ar plăcea să fie mai mult timp. Asta ar fi marea mea tristețe, care e o tristețe generală în echipă, de altfel.
Ai văzut vreun film cap-coadă anul ăsta?
Nu, am văzut aproape în întregime un film la H33, la secțiunea nouă adusă de niște tipi faini din Praga. Evident, mi-am propus o grămadă: Wes Andersson, Crețulescu, Negoescu, Terry Giliam, un rusesc, mai multe. Ca de obicei, o să aștept cuminte și o să le văd ulterior în cinematografe.
Dacă n-ar mai fi TIFF la Cluj?
N-ar mai fi el. Ar putea fi alt festival, mai bun sau mai prost, dar n-ar mai fi același festival. Așa cred eu, că dacă nu e în locul ăsta, cu oamenii pe care-i vezi, devine altceva.
