Cum e să mănânci un măr ÎNTREG? | Provocări clujene

Cum e să mănânci un măr ÎNTREG? | Provocări clujene

Să nu credeți că ne-am stricat de cap și ne punem întrebări retorico-existențiale fără sens. Am fost zilele trecute la un eveniment chiar deosebit, la începutul căruia ni s-a lansat o provocare aparent dubioasă.

Cam așa: iată un castron plin de mere frumoase românești. Provocarea este ca cei care doresc… să ia un măr și să-l mănânce cu totul. Adică și cotorul, cu tot cu sâmburi. Cu excepția codiței de măr, care urma să devină o dovadă a marii noastre realizări și în baza căreia s-au oferit și câteva premii simpatice.

Provocare à la Cluj: Mănâncă și cotorul!

Ne plac merele, sunt fructe atât de banale și ancorate în existența noastră cea de toate zilele, încât rar ne întrebăm cum ar trebui consumate (a se citi că niciodată nu ne întrebăm…). La fel ca alte 95% de acțiuni cotidiene, sociale și automatizate, mâncăm mere fără a ne întreba de ce o facem într-un fel și nu într-altul.

Camelia Gui, omul care luptă energic și zâmbind cu fenomenul risipei alimentare la noi în țară și, specific, în Cluj, ne-a stârnit curiozitatea: „V-ați întrebat vreodată ce-ar fi să mâncăm un măr întreg, adică și cotorul? Și, până la urmă, de ce nu o facem de obicei?” 

În medie, mâncăm probabil cam 70% dintr-un măr. Restul de 30% îl aruncăm. Simbolic și practic, din 3 mere „consumate”, pe unul de fapt îl aruncăm.

Până la coadă, mâncând conștient

Am participat așadar la unul dintre evenimentele organizate de Food Waste Combat aici în Cluj. A fost o dezbatere despre risipa alimentară în România, urmată de proiecția filmului documentar “Risipa de hrană în România”. Discuțiile au fost cât se poate de interesante și bogate în informații și perspective – vă spunem despre invitații speciali și ce s-a discutat cât de curând.

Până să abordăm serios fenomenul risipei alimentare, vreo 30 de clujeni sau mai mulți ne-am strâns curioși în jurul merelor, chicotind, zâmbind. O bună parte dintre cei prezenți am zis DA provocării, ne-am luat fiecare mărul și am început să mușcăm conștient din el. Știți cum unii ies la țigară să socializeze? Cam așa eram noi, toți oamenii aceștia, socializând la o pauză de mere. A fost o experiență inedită, cum știe Clujul să ne surprindă adesea.

Unii oameni ronțăie merele destul de mult și lasă în urmă doar un cotor foarte mic, alții mănâncă abia jumătate dintr-un măr și aruncă restul.

Doar că nu este vorba doar despre mere.

Ci despre impactul pe care micile noastre obiceiuri, da, cum e obiceiul de-a mânca mere într-un anume fel, îl au asupra mediului înconjurător sau asupra bugetului nostru (dacă de mediu nu ne pasă). Iar provocarea celor de la Food Waste Combat a fost edificatoare în acest sens. Să mănânci un măr întreg este mai ușor decât ai crede (vezi video mai sus) și, cumva, mai satisfăcător. Ca atunci când termini tot din farfurie.

Iată, la Cluj, lupta împotriva risipei alimentare o poți începe cu un măr. Considerabil mai puține resturi:

“If each of us eats an apple a day… and we are all wasting 30 percent of our apples at $1.30 per pound, that’s about $42 wasted per person per year — which is $13.2 billion annually, thrown in the trash or fed to pigs. With that kind of money, we could rebuild the Gulf Coast after a hurricane the size of Rita or buy an entirely new Mark Zuckerberg.” –  Dr. James Hamblin

_ _ _