Cum am început să merg cu trotineta prin Cluj

de |

Cum am început să merg cu trotineta prin Cluj

Povestea trotinetei mele începe pe-un raft, într-un magazin cu articole sportive, într-un mall clujean. Oare cui și ce cadou căutam? A! Căutam un rucsac de câțiva zeci de litri pentru o prietenă cu poftă de plimbări pe munte. Rucsacul a fost găsit rapid. Dar, așa cum se întâmplă când ai prea mult timp liber la dispoziție, mintea-ți vine cu tot felul de idei.

Așa că ne-am aventurat la întâmplare printre raioane pline de fel și fel de încălțăminte și îmbrăcăminte. Îmi fug ochii după biciclete, dar încă nu am îndrăznit să mă aventurez prin oraș pe două roți.

Prima experiență pe trotinetă: printre raioane

Din raion în raion, ajungem la skateboard-uri și trotinete. Cu placa mi-am mai dat scurte și brutale întâlniri prin adolescență, am rămas cu amintirea căzăturilor, fără vreo lecție învățată. La mijloc de raion, o zonă cu trotinete și-un mesaj îmbietor: ÎNCEARCĂ-MĂ! 🙂

Copiii păreau fericiți printre raioane, pe trotinete, cu părinți ce încercau să țină pasul. Trotinetele erau (și) pentru adulți, așa că, de ce nu? Le încercăm. Cu emoții și la limita bunului simț echilibristic, am început să prind mișcarea, să țin mai bine de ghidon, să prind viteză.

Durează vreo 10 minute să înveți să te dai cu trotineta. Iar printre raioane e chiar ușor: fără denivelări.

Decizie: să cumperi sau să nu cumperi? 

Cum primele 10 minute au fost mai degrabă de acomodare și învățare, următoarele 20 au fost de distracție și testare. Am luat la rând trotinetele, ne-am plimbat printre raioane, ne-am bucurat de experiență și senzație.  Trotineta are ceva ludic în ea, prin excelență, altfel nu-mi explic zâmbetul larg, până la urechi, ce mi se întipărise pe față. Angajații ne priveau amuzați, cu o toleranță rezervată probabil, de obicei, copiilor mici.

Inevitabil, plutește în aer ideea: vreau trotineta? 

Testând și analizând opțiunile, în funcție de cât de adult se presupune că aș fi și ce distanțe zilnice îmi imaginez că voi parcurge, ar fi vorba de o investiție de vreo 250 lei.

Există variante mai ieftine, dar și mai scumpe. Și da, evident că vreau trotinetă, se întâmplă rar să fii așa fericit, atât de ușor, din motive greu de explicat și cred că-i important să fim atenți la ce anume ne face inima să tresară de bucurie. E important și să conștientizezi dacă-i doar un moft de moment sau dacă e ceva ce-ți dorești cu adevărat. Cum la biciclete privesc cu jind de-o vreme îndelungată, în ideea că aș vrea un stil de viață mai activ și dimineți mai frumoase, răspunsul mi-a fost clar. Cumpăr.

Traseu prin Cluj: Mărăști – Calea Moților ( #cum să…)

Mi-am dat seama că inițial întâmpini vreo 3 mici provocări în deplasarea cu trotineta prin oraș, ca alternativă la mașină sau mijloc de transport în comun.

📷 stânga: NU / dreapta: Ok
  • Alegerea unui traseu ce are continuitate. Ruta Mărăști – Centru, îmi dau seama acum, e una cu noroc. Chiar și așa, în primele zile de trotinetă, am ajuns pe anumite trotuare impracticabile. Iar pe trotinetă se simte orice denivelare bruscă (deși trotineta mea are suspensie). Din Mărăști spre Centru, parcurg toată Calea Dorobanților, trec prin Piața Avram Iancu, spre Eroilor, ajung în Piața Unirii, merg spre colțul cu Demmers, apoi mă îndrept spre Memorandumului și Calea Moților.
    Atenție: piatra cubică sau cea tip mozaic e impracticabilă. Dacă apare în cale, jos de pe trotinetă! De evitat străzile și zonele pietonale, căci deși trotineta poate fi adunată, nu-i neapărat plăcut să te plimbi cu ea la braț. De exemplu, deși tentant, str. Napoca nu-i de parcurs pe trotinetă, nu e de mers nici spre Piața Mihai Viteazu (mozaic), etc.
    Atenție: bordurile de trotuar sunt inamici pe care stai cu privirea, până le înveți pozițiile strategice.
    Atenție: porumbeii, deși par inofensivi, pot produce accidente.
    Sfat: fie că te deplasezi pe trotuar sau pe pistă de biciclete, trebuie să înveți să fii previzibil în direcția pe care o ai.
  • Alegerea hainelor și încălțămintei – ai nevoie de un oarecare grad de mobilitate asigurat de haine, iar încălțămintea ar fi ok să fie stabilă și cu talpă serioasă, altfel riști să simți până la genunchi toate vibrațiile provocate de „finețea” trotuarelor clujene. Și nu-i plăcut.
  • Efortul fizic prelungit. În prima zi, a durat vreo 45 de minute să ajung din Mărăști (zona căminelor studențești), până pe Calea Moților. Ieri dimineață am făcut 30 de minute (mai puțin decât am făcut azi cu busul). Efortul fizic l-am simțit din plin în prima zi, însă a devenit tot mai ușor. Contrar așteptărilor mele, nu picioarele s-au plâns de durere (deși s-au revoltat și ele la un moment dat), ci greu mi s-a părut efortul susținut care trebuie însoțit de o respirație corectă. Se învață și asta.

Dimineți mai frumoase, mai active, mai relaxante

E grozav să mă pot opri dimineața să admir clădirea Teatrului și Operei Naționale, să ocup o bancă pe Eroilor sau să fac un popas matinal în Piața Unirii. Mersul cu trotineta devine ca un ritual de savurare a cafelei, unul ce dă zilei o direcție bună.

Și da, mi-e încă lene în unele dimineți. Creierul de maimuță, încă obosit și ofticat că i-a fost somnul întrerupt, nici nu vrea să audă de mișcare. Atunci îmi găsesc pretexte: nu știu cu ce să mă îmbrac, parcă mă supără iar genunchiul, e frig, e prea dimineață. Efortul în sine, îmi dau bine seama, e acela de-a ieși din zona de confort, din culcuș.

Odată ajunsă în fața blocului, cu un audiobook într-o ureche și mâinile pe ghidon, ziua începe la timpul prezent. Drumul devine un fel de meditație activă, mintea se trezește natural și plină de energie. Nu știu ce se întâmplă iarna cu trotinetele Clujului, dar încă nu sunt pregătită să o uit pe-a mea pe balcon 🙂

Iulia Marc, redactor Cluj.com


Comentarii