Zilele mohorâte cu ploaie și frig le alungăm având în preajmă frumoasele flori de toamnă, crizantemele. În grădină sau în ghivece, pe terase sau balcoane, această „floare de aur”, cum a mai fost numită, împodobește și „încălzește” atmosfera rece a lui Brumărel până dă prima ninsoare.
Mirosul discret al crizantemelor se răspândește în întreaga casă atunci când ele sunt plantate în ghiveci. Și tot plantate în ghiveci pot umple de culoare spațiile interioare, cele de la intrarea în casă sau aleile din curte.
În grădină, crizantemele se pot amesteca, culorile: bordo, auriu, rosu, galben, portocaliu, roz, purpuriu si alb, compunând un covor imens chiar sub geamul dormitorului.
Creșterea și îngrijirea „florii de aur” este amintită în China încă din anul 1500 i.n. Hristos. În Japonia, unde crizantema este declarată floare națională, există un „Festival al Fericirii” dedicat exclusiv acesteia. Francezii care au importat-o din China creează în anul 1889 Societatea Crizantemiștilor Francezi.
La noi crizantema este amintită în anul 1750, sub numele de „margareta de toamnă”. Pentru mulți poeți și scriitori români această miunată floare rezistentă la frig și brumă devine sursă de inspirație.
Poetul Alexandru Macedonski îi dedică un rondel, numind-o frumos „împărăteasă strălucită”: E-mpărăteasa strălucită/Printre roșatica-nserare/Peste grădină răspândită./Minune-abia închipuită,/Și mai mult mică decât mare,/O crizantemă în mișcare/E-mpărăteasa strălucită./Îi este fața zugrăvită/Spre-a fi aceeași arătare/De tinerețe neclintită,/Ș-a fi crezută de oricare/O crizantemă în mișcare.
