Circuitul grotelor din Răchițele. Înainte: oprire la cascadă și pe Lespezi.
Căi de acces: Cluj-Napoca – Huedin – Călata – Buteni – Mărgău – Scrind Frăsinet – Răchițele
Traseu 1: Cascada Vălul Miresei – Vf. Lespezi
Dificultate: scăzută- medie | Durată: aprox. 3 ore (dus-întors)
Traseu 2: Cascada Vălul Miresei – Circuitul grotelor
Dificultate: medie. Pe alocuri, traseul poate prezenta un grad de dificultate mai înalt, în funcție de condiția fizică (și de voință, entuziasm, etc) 🙂
Durată: aprox. 3-4 ore
Perioadă recomandată: sezonul cald, însă ambele trasee pot fi parcurse și pe timpul iernii, dacă nu este înghețat (pentru evitarea alunecărilor!).
Aflasem că pe Vlădeasa și prin Săcuieu ningea. În oraș era doar frig, dar în zona montană a județului părea că iarna e stăpână. Ne-am îmbrăcat bine-bine, de iarnă. Am luat și căciula și, dacă eram cu adevărat inspirați, puneam și mănușile.
Cascada Vălul Miresei din Răchițele este, poate, unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din județ, alături de Beliș, stațiunea Muntele Băișorii pe timp de iarnă, Salina Turda, Cheile Turzii și, poate, Muzeul Memorial Octavian Goga din Ciucea. Cu siguranță este cea mai reprezentativă cascadă a Munților Apuseni! Cel mai adesea, turiștii o vizitează în sezonul cald, însă aveam să-i descoperim frumusețea și acum, într-o zi de iarnă adevărată. Înfruntând stratul de zăpadă depus pe îngustul drum ce duce spre cascadă, ne-a cuprins entuziasmul. ,,Nu e chiar atât de frig să fie înghețată, dar zăpadă este.” Și era… 🙂
Drumul până la cascadă e la fel de feeric, așa îmbrăcat în alb, precum Vălul în sine. Concluzie inevitabilă: frumusețea unei cascade pălește în fotografii, fără sonoritatea puternică a apei ce cade în văluri peste stânci, fără forța acestora, pe care o simți când ești acolo la baza cascadei, privind la cei peste 30 de metri de apă aflată în liberă cădere.
De la cascadă, privind în jur, observăm o grotă. N-am fi zis nici într-o mie de ani că vom ajunge acolo fără echipament special sau ceva sistem de teleportare! Tot peretele respectiv pare inaccesibil. De jos. Circuitul grotelor însă te poartă tocmai într-acolo…
Deocamdată, sub îndrumarea lui Marius, ghidul nostru montan (–> Active Weekends), pornim înspre Vf. Lespezi, urmând traseul marcat cu cerc roșu. Pe drum, aflăm mai multe despre legendele locului, despre marcajele traseelor și semnificația lor, despre cum se stabilesc gradele de dificultate ale traseelor, etc. Marius este un ghid excelent și vi-l recomandăm cu drag!
Abia când pornești pe cărarea ascendentă spre vârf, conștientizezi că, totuși, iarna nu-i ca vara, și că poți întâmpina dificultăți în parcurgerea unor astfel de trasee. Zăpada moale și pământul îmbibat de apă ne-a permis însă să ajungem rapid pe Lespezi.
Am mai găsit un loc de vis ce are darul de a-ți goli mintea, de a te elibera de orice griji și gânduri obositoare. De pe Lespezi, cascada pare acum mică și firavă. Aici, a început să ningă frumos, ca în povești. Liniștea și calmul pun rapid stăpânire pe tine și ai privi cu orele pădurile și munții din depărtare…
Te poți bucura aici, pe Lespezi, de o pauză binemeritată. Iar dacă soarele îți surâde, întinde-te, respiră aerul curat, ascultă vocile oamenilor frumoși care te însoțesc. Am tras cu urechea la explicațiile lui Marius privind orientarea în natură cu ajutorul hărții și a busolei (și privind importanța acestora atunci când pornești la drum!) și am făcut cale-întoarsă spre cascadă, nu fără a ne bucura de mici comori descoperite pe traseu
De-acum,te poți aventura și spre Circuitul Grotelor. Urcarea va fi mai abruptă și mult mai intensă decât primul traseu. Cu siguranță, pe timpul verii traseul este o idee mai ușor și, poate, mai previzibil. Lanțurile prinse bine de stânci au fost de un real ajutor acum. Urcând, conștientizezi că da, vei ajunge pe-acolo, la grota pe care ai observat-o mirat de jos, de la cascadă!
Peștera Șușman a fost, poate, surpriza zilei pentru mulți dintre noi. Istoria ei, ancorată bine în regimul comunist, precum și surpriza din capătul peșterii, au fost savuroase. Uneori, e bine să te lași pe mână unui ghid și să nu știi totul în avans, vei aprecia micile bucurii de pe traseu… altfel.
De aici încolo, traseul devine o aventură și o distracție! Alunecări prin zăpadă sau, în funcție de anotimp, coborâri spectaculoase printre copaci, îmbrățișări simpatice între oameni și copaci imenși, bucuria unei deconectări totale și a unor momente unice în mijlocul naturii!
Redactor: Iulia Marc
Fotograf: Tarfin Æé
