Cinematografele Clujului » unde mergeau clujenii la film în trecut?
Mari consumatori de filme, clujenii s-au lăsat cuceriți de arta cinematografiei încă din anul 1899, când au fost organizate primele proiecții în orașul din inima Transilvaniei. Vă invităm azi într-o scurtă incursiune prin cinematografele Clujului de altădată.
Ascultăm cu drag amintirile celor pentru care mersul la cinematograf reprezenta cândva un ritual cu notă festivă. Parcă accesul acesta (aproape) total la informație, când purtăm, nu-i așa, arta în buzunare, ne permite să luăm totul de-a gata. Să mergi la cinema este lumesc, este în cadranul normalității de secol XXI. Nimic special. Sigur, filmele ne trezesc în continuare emoții, deși prea rar, dacă e să fim onești. Reușim să ieșim însă din cotidian datorită festivalurilor de film. Iar Clujul nu o duce rău la acest capitol, dimpotrivă. TIFF este doar un exemplu, cel mai renumit.
„A merge o dată sau de două ori pe săptămână la cinematograf însemna a te respecta în calitatea ta de consumator de cultură. Vizionarea filmelor se mai făcea cu un anumit ceremonial și relativa lor raritate – astăzi mulți văd două-trei filme la TV pe zi – le asigura o dăinuire mai îndelungă în memorie și o pondere deosebită în viața interioară a fiecăruia. Un film bun era întors pe față și pe dos în minte zile întregi, era discutat și răs-discutat.” – Virgil Stanciu
Până să ajungem însă în acest stadiu actual de relație de relație cu cinematografia, Clujul și-a cultivat timp de mai bine de un secol pasiunea pentru film. Și totul a început în anul 1899.
Primele proiecții de film în Cluj
Pe 2 ianuarie 1899 au fost prezentate numerele de Kinematograph de M. Benkő (Stein), la Teatrul Național de pe actuala stradă Mihail Kogălniceanu, pe-atunci Ulița Lupilor (Farkas Utca). Erau 18 filme de foarte scurt metraj, în două acte.
În următoarea zi, tânărul actor și regizor maghiar Jenő Janovics prefigura statutul nonconformist al Clujului în materie de artă. Acesta a pus în scenă, pentru prima dată în oraș, o piesă de teatru cu proiecții de peliculă. Spectacolul era o comedie în trei acte și era intitulat „Mozgó fényképek” („Fotografii în mișcare”). Jenő Janovics a proiectat 8 scurt metraje preluate de la Benkő (Stein) în cadrul spectacolului. Așa a început totul.
Cinematografele Clujului » unde mergeau clujenii la film?
Nu putem vorbi de începuturile cinematografiei la Cluj fără să amintim de Favorit, vechiul cinematograf din Palatul Urania (str. Horea, nr. 4). Aici au fost găzduite primele filme mute din Cluj-Napoca, pe durata Primului Război Mondial. Cinematograful a fost adus la viață de András Udvardi, fierar armurier și producător de film, în anul 1910, odată cu finalizarea construcției palatului Urania. Redenumit „Cinema 23 August” în anul 1964, iar apoi Cinema Favorit, după 1989, spațiul și-a reluat funcția culturală în ultimii ani.
Sărim câteva decade (spre anii ‘50) și o altă denumire din lumea cinematografică a Clujului ne atrage atenția:
„Sala cea mai căutată era aceea a cinematografului Progresul, o improvizație din materiale ușoare, ridicată în curtea Palatului Banffy; intrarea la actualul Muzeu de Artă fusese transformată într-un soi de galerie ce prezenta programul de azi și pe cel de săptămâna viitoare al tuturor cinematografelor clujene. În față, pe trotuarul Pieței Libertății, din două în două ore se constituia grupul masiv de doritori de bilet în plus – fenomen aproape dispărut din viața cinematografică românească de astăzi.” – Virgil Stanciu
Cronologic vorbind, conform profesorului Vladimir Bogosavlievici (la Radio Cluj, 2017), în Palatul Bánffy am avut, de altfel, primul cinematograf – neoficial – din oraș, în anul 1906. Cinematograful Favorit, deschis în 1910, a fost primul cinematograf profesionist din oraș.
Inaugurat în 1913, actualul Cinema ARTA (str. Universității, nr. 3) este un alt spațiu cultural încărcat de istorie și nostalgii. Găzduit în Palatul Sebestyen, a fost deținut multă vreme de statul român. În trecut, cinematograful a mai fost știut ca „Select” (în perioada interbelică, până în anul 1948). În 2011 a fost revendicat de către familia Sebestyen, iar în prezent este redat, treptat, comunității ca spațiu cultural.
Apoi, era cinematograful Royal, actualul Cinema Victoria – unul dintre cele mai îndrăgite cinematografe ale Clujului. Deschis în perioada interbelică, în 1927, cinematograful era încă de pe-atunci considerat a fi reprezentativ pentru filmele de calitate. De-a lungul timpului, a fost știut și ca Cinematograf „Popular”, iar în anul 1964 și-a primit actuala denumire. În prezent, Cinema Victoria face parte din Europa Cinemas, renumita rețea de cinematografe de artă din Europa, fiind încă preferatul multor clujeni.
La intersecția străzilor Paris și Ploiești, se afla un alt cinematograf renumit în trecut: cinematograful Steaua Roșie.
„Intram buluc, uneori pe gratis, la filmele proiectate pe ecranul cinematografului Steaua Roșie, unde era un persistent miros de motorină de la dușumelele impregnate cu această soluție, după cum se „sterilizau” sălile de spectacol pe atunci. La fel se dezinfectau și sălile de clasă din școli, nicio problemă. Cu toate astea, cinematografului i se zicea, în batjocură, am aflat asta mai târziu, „Trei păduchi” (n.r. sau „La purici”). Acolo am văzut „Cocoșatul” cu Jean Marais, după care mi-am pus în gând să mă fac actor. Toate evenimentele importante aveau loc aici, în preajmă, în șotronul desenat de câteva străzi din jur.” – Adrian Țion
1963: o „super-sală” de cinema își făcea apariția
Anul 1963 aduce schimbări în infrastructura cinematografică a orașului. Se înființează la Cluj primul cinematograf cu ecran panoramic din oraș – Cinema Republica (actualul Cinema Florin Piersic), în timp ce altele dispar treptat…
„Fugeam din curte, împreună cu alți țânci, ca să vedem și să deplângem soarta animalelor din cuști. Când au început lucrările la construcția ansamblului „Republica”, circurile care veneau în oraș au fost dirijate spre platoul din spatele Abatorului, în Parcul Feroviar. Nici acolo nu era departe pentru noi, dar interesul nostru pentru acest gen de spectacole scăzuse. Trecuserăm la pasiunea pentru film.”– Adrian Țion
Odată cu înființarea fostului cinematograf Republica, a fost însă dezafectat cinematograful Progresul, cel din curtea Palatului Banffy.
„Mecca” cinefililor clujeni, cinematograful „Progresul”, a fost dezafectat, iar într-unul din noile blocuri din Piața Mihai Viteazul s-a construit o super-sală în stil sovietic, cu interior de planetarium: „Republica” de azi și de totdeauna. (…) Cam odată cu desființarea „Progresului”, a încetat și o altă activitate cinematografică remarcabilă, prin care Clujul se distinsese: proiectarea în Piața Libertății, seara, a unor filme documentare pe un ecran instalat pe acoperișul clădirii în care se află cofetăria Carpați.” – Virgil Stanciu
Inaugurarea fostului cinematograf Republica a fost marcată de proiecția filmului „Pânze purpurii”, după Kataev.
Cinematografele Clujului… erau și pentru copii
Prin deceniul opt al secolului XX, probabil cel mai îndrăgit cinematograf din Cluj, de către copii, era cinematograful Timpuri Noi. Aflat în Piața Unirii, pe-atunci numită Piața Libertății, la nr. 24, cinematograful avea ca specific proiecția de filme documentare și desene animate.
Clădirea în care se afla cinematograful Timpuri Noi a fost construită în anul 1884, conform proiectului realizat de arhitectul clujean Friedrich Maetz, pentru a găzdui Asociația Meseriașilor din Cluj. Edificiul se remarca datorită celor opt statui din calcar amplasate în nișele din casa scărilor și de la etajul I. Pe atica fațadei principale, se aflau alte patru statui care întruchipau zeități grecești. Din păcate, în perioada interbelică, aceste patru statui au fost îndepărtate de pe atica fațadei clădirii.
În anul 1945, s-a deschis la parterul acestei clădiri, cinemateca Forum. În 1948, aceasta își primea denumirea de „Timpuri Noi”. Cinematograful Timpuri Noi a fost prezent în viața orașului până la sfârșitul anilor ‘90.
„Cinematograful a funcţionat până spre sfârşitul anilor ’90 ai secolului XX, când – din păcate – locul său a fost luat de o banală sală de jocuri de noroc. În vremea copilăriei mele, eroii lui Walt Disney, ecranizări ale poveştilor clasice, filme documentare cu caracter educativ etc. puteau fi vizionate de către micii cinefili, la jumătate preţ – adică doar 50 de bani – iar cu puţină „abilitate”, chiar şi de două-trei ori, în baza aceluiaşi bilet.” – Ioan Ciorca
Surse bibliografice:
» Petraș, Irina – „Clujul din cuvinte” / coord. Irina Petraș – Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2008, capitolul „Fotografii în sepia” de Adrian Țion
» Petraș, Irina – „Clujul din cuvinte” / coord. Irina Petraș – Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2008, capitolul „Din filme se însăilează viața” de Virgil Stanciu (preluat din volumul „Războiul gândului cu literele”, Editura Tribuna, 2004.)
» Confluente.org » „Cinematograful „Timpuri Noi” – de Ioan Ciorca.
Surse iconografice / foto:
» Biblioteca Digitală BCU Cluj » Cluj – Piaţa Mihai Viteazul [material iconografic] : carte poştală / Al. Pikalski, fotograf. – Sibiu : Sport-Turism, [197-?]. – 1 ilustrată : color ; 10×15 cm.
» Kolozsvár – Uránia szinház [material iconografic] : levelező-lap. – Kolozsvár : Bernát kiadása, [191-?]. – 1 ilustrată : in sepia ; 9×14 cm.
» Cluj – Palatul Cinem. „Urania” [material iconografic] : carte poştală (47). – [S. l.] : [s. n.], [192-?]. – 1 ilustrată : alb-negru ; 9×14 cm.
» Cinematograf Select – clujuldealtadata.ro
» Cinematograf Progresul – hippostcard.com
» Cinematograf Timpuri Noi – descoperalumeacunoi.ro
