Care sunt cele mai recomandate tratamente pentru cifoză?
Simptomele cifozei pot afecta mai multe categorii de persoane, inclusiv adolescenți, adulți și persoane vârstnice și se manifestă printr-o curbură anormală a coloanei vertebrale în plan sagital, care determină o arcuire excesivă a spatelui. Persoanele diagnosticate cu cifoză prezintă mai multe simptome, dintre care unele răspund la tratamente conservatoare, iar altele necesită o intervenție chirurgicală.
Iată, în rândurile care urmează, care sunt simptomele care însoțesc cifoza și cum poate fi tratată:
Cifoza – care sunt simptomele sale și cum pot fi tratate?
Cifoza este acea curbură anormală în partea superioară a spatelui, numită „cocoașă”, care cauzează dureri de spate, de la ușoare la severe. Pe lângă durere, cifoza limitează mișcările și provoacă rigiditate în coloana vertebrală, dar și oboseală cauzată atât de postura anormală, dar și de efortul suplimentar pe care persoana trebuie să îl depună pentru a-și menține echilibrul.
În cazurile severe de cifoză, compresia nervilor poate conduce la apariția simptomelor neurologice, cum ar fi durere, amorțeală sau slăbiciune la nivelul brațelor sau picioarelor. Fizioterapia este primul tratament conservator recomandat în cazul cifozei și implică exerciții pentru întărirea musculaturii spatelui și pentru îmbunătățirea posturii. În ceea ce privește tratamentele medicamentoase, specialistul poate recomanda analgezice sau antiinflamatoare pentru a controla durerea și inflamația. Utilizarea unui corset poate ajuta la corectarea posturii, în special în rândul adolescenților. Majoritatea persoanelor diagnosticate cu cifoză sunt încurajate să adopte anumite modificări ale stilului de viață, asta însemnând să practice exerciții de postură și să evite acele activități care pun stres pe coloana vertebrală.
Când se recomandă o evaluare pentru cifoză din partea unui neurochirurg?
Intervențiile neurochirurgicale sunt luate în considerare în cazurile severe de cifoză, atunci când tratamentele conservatoare nu sunt eficiente sau dacă există compresie nervoasă semnificativă. În primul rând, o curbură de peste 70-80 de grade sau o curbură progresivă necesită evaluarea urgentă din partea unui neurochirurg. La rândul lor, nu trebuie neglijate simptomele neurologice, mai ales slăbiciunea, amorțeala, durerile severe sau pierderea controlului vezicii urinare sau intestinelor. Durerea care nu mai răspunde la tratamentele conservatoare și care are un impact semnificativ asupra calității vieții, limitând mobilitatea și restricționând activitățile zilnice, ar putea fi gestionată cu succes de către un specialist în neurochirurgie.
Există mai multe proceduri neurochirurgicale utilizate pentru tratarea cifozei, cum ar fi fuziunea spinală, osteotomia sau cifoplastia, însă nu toate categoriile de persoane ar putea să beneficieze de astfel de intervenții neurochirurgicale. Fuziunea spinală, numită și spondilodeză, presupune fuzionarea vertebrelor pentru a corecta curbura și pentru a stabiliza coloana vertebrală. Prin osteotomie, se poate îndepărta un segment osos pentru a corecta alinierea coloanei vertebrale. La rândul său, vertebroplastia sau cifoplastia reprezintă o tehnică minim invazivă, utilizată pentru stabilizarea fracturilor vertebrale și pentru corectarea deformării în cazul cifozei cauzate de o fractură.
Deși aceste proceduri neurochirurgicale oferă rezultate foarte bune, nu sunt recomandate în cazul pacienților cu comorbidități severe și nici în cazul celor care suferă de osteoporoză severă, deoarece fragilitatea osoasă face ca fuzionarea și stabilizarea coloanei vertebrale să fie riscante. Vârsta foarte înaintată este un alt factor pentru care procedurile neurochirurgicale nu sunt recomandate, deoarece pacienții vârstnici prezintă un risc crescut de complicații postoperatorii.
În cele din urmă, dacă un pacient a avut deja o intervenție chirurgicală pentru tratarea cifozei, o nouă intervenție poate fi necesară dacă cifoza continuă să progreseze după intervenția inițială sau dacă pacientul se confruntă cu complicații postoperatorii, cum ar fi infecții, instabilitate a coloanei vertebrale sau probleme cu implanturile chirurgicale. De asemenea, dacă după intervenția inițială apar noi simptome neurologice sau dacă durerea severă și persistentă nu s-a ameliorat, poate fi necesară o altă intervenție. Decizia de a efectua o nouă intervenție chirurgicală trebuie luată de un specialist neurochirurg, pe baza unei evaluări detaliate a stării pacientului, a imagisticii și a răspunsului la tratamentele anterioare.
