Cel mai bun prieten al omului | Povești despre iubire, curaj și devotament

de | | 5 Minute

Cel mai bun prieten al omului

Câinele este cel mai loial prieten al omului. Indiferent de rasa pe care o are, de mărime și aspect, câinele este cel mai iubit animal de companie din istoria omenirii. Aceștia ne-au învățat despre loialitate, dragoste, curaj, sacrificiu și încredere. Istoria a fost scrisă în povești frumoase despre prietenia dintre om și animal.

Că este cel mai bun prieten al omului, a fost dovedit de-a lungul a miilor de ani și nu putem omite nume grele din istorie, ale prietenilor noștri, care și-au riscat viața pentru a o salva pe a noastră. În acest articol, vă prezentăm istoria, poveștile și iubirea pe care aceste animale o au de oferit pentru noi și pe care, la rândul nostru, merită să le-o oferim.

Scurt istoric

Cunoscut astăzi ca cel mai bun prieten al omului, câinele așa cum este cunoscut în prezent, a apărut pentru prima oară în Euroasia, în urmă cu aproximativ 13.000 de ani. Descedent al lupului cenușiu, câinele este probabil primul animal domesticit și folosit pentru vânătoare, muncă și companie din istoria omenirii.

În Siberia și Belgia, au fost găsite rămășițe ale unor câini domesticiți cu aproximativ 33.000 de ani în urmă. Însă niciuna dintre aceste specii nu a supraviețuit după ultima glaciațiune. După ani de zile în care câinele a fost considerat descedent al lupului, Smithsonian Institute și American Society of Mammalogist, reclasifică câinele, în 1993, ca subspecie a lupului.

Povești despre devotament, curaj, iubire

#În Japonia

Pentru cel mai bun prieten al omului, probabil cel mai cunoscut nume din istorie este Hachiko. Povestea lui Hachiko este arhicunoscută. Iubirea pe care acesta a avut-o pentru stăpânul lui l-a trecut pe micul patruped în istorie. În Japonia anilor 1925, profesorul Ueno Hidesaburo moare din cauza unei hemoragii cerebrale. În stația Shibuya, Hachiko îl așteaptă pe omul care l-a adoptat de când era un pui și care i-a oferit dragoste, însă acesta nu mai vine. Timp de zece ani, Hachiko a mers zi de zi în stație așteptându-l. Anii au trecut iar Hachiko moare de bătrânețe pe 8 martie 1935. O poveste tristă dar care ne învață și acum după mai bine de 80 de ani despre iubire și devotament.

Hachiko

#În ITALIA

Ne întoarcem pe continentul nostru, mai exact în Italia, în timpul celui de al doilea război mondial, unde un muncitor italian găsește pe stradă un cățel rănit. Soriani îl duce acasă, îl îngrijește, îl adoptă și îi oferă toată iubirea, numindu-l Fido (credință). Precum povestea lui Hachiko, Fido îl urma zilnic pe Soriani la autobuz și îi aștepta întoarcerea. Într-un atac cu bombă, Soriani moare în fabrica unde lucra. Ca și Hachiko, Fido s-a întors zilnic în stația de autobuz așteptându-l pe Soriani. La fel ca și Hachiko, Fido ne învață despre iubirea pe care aceste ființe minunate o pot oferi.

#În Alaska

Curajul este o trăsătură pe care câinii ne-au demonstrat în nenumărate rânduri că o au. Fie că este vorba de a salva o viață, fie că este vorba de curiozitate. Un model de curaj sunt Balto și Togo. Liderii atelajelor care au dus antitoxină difterică în Nome, Alaska. În iarna anului 1925, Nome se afla într-o perioadă de criză când, izolat fiind din pricina condițiilor meteo, devenea pierdut în fața unei epidemii. Pentru a aduce antidotul în oraș, singura soluție erau atelajele de sănii trase de câini. La temperaturi de sub -30° C, pe timp de noapte, prin viscol, Balto și Togo, precum și ceilalți câini, au dat dovadă de un curaj extraordinar conducând săniile în momente extreme.

Balto si Togo

#În Scoția

O altă poveste tristă vine din Edinburgh-ul secolului 19 sub numele de Bobby. Micuțul terrier și-a petrecut 14 ani din viață păzind mormântul stăpânului său până în 1872 când, la vârsta de 16 ani, se stinge din viață. Impresionați de povestea lui Bobby, localnicii l-au îngropat pe micuț în apropierea mormântului stăpânului său.

#În Oregon

Indiana anului 1923. Aflat în excursie cu familia care îi oferea iubire, Bobbie ”câinele minune” este atacat de alți câini și fuge. După încercări eșuate de a-l găsi, familia se întoarce acasă în Oregon. Șase luni mai târziu, murdar, slăbit, cu labele julite până la os, Bobbie se întoarce acasă. Ca să înțelegeți mai bine de unde îi vine porecla de „câinele minune”, Bobbie a străbătut 4.105 km de câmpie, deșert și munte în timpul iernii doar pentru a ajunge acasă. Aventura lui îl face faimos imediat, primind sute de scrisori din toată lumea. I-au fost dăruite un ham și o zgardă încrustate cu bijuterii și chei ale orașelor. La moartea sa, în 1927, Bobbie a fost înmormântat cu onoruri în cimitirul pentru animale din Portland.

bobbie

#În Montana

Tot pe continentul american, în 1936, mai exact în Montana, bătrânul Shep aleargă printre vagoane și trenuri, sperând să-și găsească stăpânul mult iubit. Timp de 6 ani, Shep a așteptat pe peron întoarcerea stăpânului fără să știe că acesta nu avea să se mai întoarcă niciodată. Într-o zi, Shep este lovit de tren, găsindu-și moartea pe locul în care, într-un sicriu, stăpânul lui era încărcat în tren.

Acestea sunt doar câteva exemple ale devotamentului și iubirii pe care aceste ființe îl au pentru noi. Sute de povești se scriu zilnic despre eroismul și dragostea lor, povești ce nu trebuie uitate și nume ce trebuie trecute în istorie. Putem aminti cu mândrie de nume precum: Laika, Appollo, Gander, Barry, Chips, Rin Tin Tin, Mari, Nemo A534, Endal și mulți alții.

Nu trebuie uitate nici poveștile câinilor fără stăpân care au salvat de nenumărate ori viața oamenilor. În Oman, Argentina, România, Thailanda și în multe alte locuri de-a lungul globului, au existat cazuri în care câinii fără stăpân au salvat de la moarte nou-născuți, abandonați sau în pericol. Încă odată demonstrându-ne că aceste ființe sunt mai umane decât putem noi fi.

cainii-de-la-ecarisaj

Centrul de câini fără stăpân

La Centrul pentru câini fără stăpân Cluj, sunt zeci de suflete ce așteaptă ca cineva să le ofere o casă și afecțiune. Nu au nevoie de lux, nu au nevoie de extravaganță. Tot ceea ce ele cer este dragoste.

Uită-te în ochii lor și spune-mi sincer dacă nu ai văzut măcar un strop de speranță în tristețea lor. O adopție poate schimba viața unui câine pentru tot restul vieții lui. Tu ești lumea lui în timp ce el este prezent doar pentru câțiva ani. Dar fă din acei ani cei mai buni ani din viața amândurora și nu te mai gândi la lucruri materiale. Iubește-l și hrănește-l iar la rândul tău vei primi loialitate și dragoste necondiționată.

Informații în privința adopțiilor în Cluj puteți găsi aici.

ATENȚIE!
Câinele nu este o jucărie sau un accesoriu.

Sursa: Wikipedia | web.archive.org
Fotografii: Wikipedia | The Vintage News | Centrul pentru câini fără stăpân