Castelul Kornis (cu inorogi) sau despre poveștile care rămân nemuritoare
La o distanță de mai puțin de 10 km de municipiul Dej, un castel impunător (încă) veghează mersul evoluțiilor cotidiene în epoca tehnologiei. Este rupt de contextul înconjurător nu doar prin arhitectură, în stil renascentist, ci și prin funcționalitate. Dacă timpul castelului Kornis a apus pentru că a dispărut acel stil de viață care-l anima și din a cărui lumină a apărut, vremea castelelor nu s-a stins și probabil nu își va pierde actualitatea niciodată. Poate să dispară interesul, așa cum se întâmplă adesea cu reședințele nobiliare, pot fi lăsate în grija oamenilor și a vremii, însă timpul nu le va anula valoarea pentru că povestea lor transcede vicisitudinile epocilor, făcându-le eterne.
Povești nemuritoare, poveștile castelelor, istoriile noastre
O poveste poate lupta cu indiferența, însă are oare forța de a o învinge? La venerabila vârsta de patru secole, castelul Kornis din Mănăstirea, monument de valoare națională, inclus în lista Monumentelor Istorice din județul Cluj, își prezintă povestea reală și sinceră, în fragmente și imagini triste, aproape sfâșietoare, mărturii incontestabile ale faptului că oamenii pot fi creatori nobili dar și distrugători cruzi. Ruinele, zidurile dărâmate, curtea în paragină, gunoaiele care populează împrejurimile fac parte din registrul realității actuale, cea în care din lipsă de resurse financiare necesare pentru reabilitarea castelul și de a-i reda funcția înscrisă pe documentele oficiale, îl cufundă într-o ceață densă de incertitudine amenințat de pericolul dispariției.
Povestea clădirii începe în secolul XVI și se leagă intim de destinul familiei nobiliare Kornis, una dintre puținele familii aristocratice din Transilvania cu origini românești. Construcția clădirii principale a castelului este atribuită lui Kristóf Keresztúri care, între anii 1573 – 1593, ridică un edificiu considerat pentru mult timp ca fiind una dintre cele mai frumoase clădiri în stil renascentist de pe teritoriul Transilvaniei.
După moartea lui Kristóf Keresztúri, soția sa rămasă văduvă – Korosi Ilona – își căsătorește fiica, Katalin, cu nobilul Kornis Boldijar de Rusca. Această uniune matrimonială va marca începutul unei lungi tradiții nobiliare pe moșia din satul Mănăstirea.
În timp, domeniul nobiliar din satul Mănăstirea s-a transformat, luând forma unui castel fortificat, în strictă potrivire cu tendințele vremurilor din care s-a născut. La sfârșitul secolului al XVII-lea, Gáspár Kornis, noul moștenitor al reședinței, înalță al doilea nivel al castelului redând un aspect impunător întregii construcții, în care armonia elementelor renascentiste și gotice dau naștere unei simbioze arhitecturale de o valoare rară, neprețuită. Perioada cuprinsă între sfârșitul secolului XVII – începutul secolului XVIII este marcată de lucrări de renovare, reparație, extindere a ansamblului prin construirea a două bastioane și redecorarea sălilor castelului.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, castelul Kornis este grav afectat de bombardamente. O parte din stricăciuni au fost reduse prin lucrările de reconstrucție desfășurate între anii 1975 – 1976. După anii 1946 – 1950, colecțiile și valoroasa bibliotecă a castelului au fost arse sau au fost lăsate pradă hoților. În perioada imediat următoare, castelul s-a transformat succesiv în adăpost pentru furaje, cămin și școală culturală.
Inorogii și icoanele făcătoare de minuni
Pentru o foarte lungă perioadă de timp, inorogii de la poarta de la intrarea în castel reprezentau atracția principală pentru mulți vizitatorii. Păreau prezențe atât de exotice sugerând origini mitice, atemporale, descendențe pierdute în timpuri de aur. Într-un registru mai pragmatic, cei doi inorogi care flancau semeț intrarea pe domeniu reprezentau blazonul familiei Kornis.
Au fost demontați pentru a fi protejați de tentativele de furt, dorindu-se salvarea memoriei acestei familii nobiliare transilvănene. Tot pentru a fi adăpostită de asaltul „căutătorilor de comori”, una dintre icoanele sculptate, reproducere fidelă a celebrei icoane a Maicii Domnului de la Nicula, se află astăzi la Muzeul de Istorie din Dej. Cealaltă icoană a fost furată, pierzându-se pentru totdeauna în timp.
O poveste nemuritoare
Fascinanta poveste a castelului, marcată de întâmplări neverosimile, continuă să fie evocată de ruine și de respectul pentru trecut pe care acestea ni-l induc. În pofida stării deplorabile în care se află, domeniul de la Mănăstirea este încă incredibil de frumos și prezintă un enorm potențial turistic.
Într-adevăr, gunoiul care se găsește peste tot, actele de vandalism și bălegarul de pe treptele palatului de vară vorbesc despre o realitate dureroasă, în dezacord cu momentele de glorie ale acestei reședințe nobiliare atât de plastic prezentate în filmul „Tanz mit dem Kaiser” (filmat în 1941).
Castelul Kornis din Mănăstirea rămâne însă nemuritor prin personalitatea lui Karoly Kornis, un erudit al epocii sale, un mare pasionat de știință și de istorie, prin amintirea valoroasei sale biblioteci (care număra peste 9000 de cărți), prin muzeul cinegetic și de ornitologie care funcționaseră la castel, și prin aportul pe care această familie l-a avut în dezvoltarea Dejului.
Articolul a fost realizat în urma vizitei care a avut loc pe data de 24 mai, în cadrul proiectului Castel în Transilvania, inițiat de Grupul PONT.
Veronica Onea, redactor Cluj.com – Ghid Local
Foto: Ghid Local
