Vizită la casele nobililor transilvăneni: Castelul Bánffy din Bonțida
A fost odată o țară așezată după munți. Trans Sylvania însemna pentru romani teritoriul care definește astăzi geografic Transilvania. ,,Țara de peste munți” a cunoscut ascensiuni și decăderi, a fost pustiită de conflicte și rivalități, a fost împărțită de Marile Imperii, s-a unit cu celelalte provincii românești formând împreună un stat unitar și independent. Din această istorie zbuciumată și fascinantă în același timp au rămas relicve care ne amintesc astăzi de oamenii care au îmbogățit-o cultural dăruindu-i cel mai de preț cadou – frumusețea.
Familia Bánffy
Una din cele mai frumoase părți a istoriei acestui teritoriu se leagă de oamenii care au contribuit la formarea patrimoniului material și cultural de o valoare inestimabilă. O familie aristocratică veche de a cărei nume se leagă multe secole din istoria Transilvaniei este familia Bánffy. Consolidarea poziției acesteia în pleiada aristocrației ungare se leagă de ceea ce istoricii numesc ,,descălecatul maghiar”, etapă ce marchează stabilirea și consolidarea poziției ungurilor în Câmpia Panonică. În acel context marcat de nesiguranță și lupte pentru spațiu, maghiarii doresc să își întărească poziția în teritoriile ocupate oferind în acest scop moșii mai multor familii de nobili care, intrând în posesia pământului, aveau responsabilitatea de a-l popula și de a-l apăra.
Genealogia familiei Bánffy coboară în timp, până în perioada secolului IX, și este legată de numele lordului peceneg Tomaj. Împărțită în două ramuri – conți și baroni – fiecare ramură având încă 8-12 subramuri, această familie este una dintre cele mai cunoscute familii aristocratice maghiare din Transilvania.
Ascensiunea nobililor Bánffy pe aceste meleaguri este legată de numele lui Dionisie Bánffy, om bogat care a deținut cea mai înaltă funcție pe scara ierarhică, fiind dregător al Transilvaniei. După moartea nobilului, survenită în anul 1241, urmașii săi au consolidat poziția familiei nu doar prin funcții, ci și prin numeroasele reședințe care ne încântă astăzi privirile și care sunt mărturii ale influenței și bogăției acestei familii.
Domeniul de la Bonțida este unul dintre moștenirile lăsate de această familie care s-a păstrat și ne-a survenit pentru a cinsti memoria strălucită a înaintașilor. Moșia intră în posesia familiei Bánffy prin donație, în anul 1387, atunci când regele Sigismund de Luxemburg îi oferă lui Dionisie, fiul lui Toma Losonci, pământul pe care se va ridica ulterior un conac.
Castelul
Castelul ,,electric” cum mai este numit astăzi rămâne emblematic pentru Transilvania. Din tumultul istoriei și-a dobândit rezistența, însă urmele lăsate de timp, vreme și de conjuncturile soartei ne mai trezesc resentimente față de trecutul nu prea îndepărtat.
Dincolo de nostalgiile firești, castelul este valoros prin ceea ce reprezintă. Numit și Versailles-ul Transilvaniei, ansamblul impresionează prin elementele baroce și arhitectura impunătoare, spunând de veacuri istoria familiei nobiliare care l-a făurit. Se spune că a fost construit în etape succesive, construcțiile începând în anul 1437, castelul dobândind configurația pe care o putem vedea astăzi abia în secolul al XIX-lea.
Istoria familiei Bánffy, istoria castelului…
Documentele scrise atestă existența castelului în secolul al XVI-lea, deși se presupune că ar fi existat o reședință nobiliară anterioră acestei perioade. Un raport militar din anul 1680 menționează existența unor fortificații în jurul conacului de la Bonțida, alcătuite din edificii în stil renascentist și bastioane de colț. Impunătoarea construcție îi este atribuită lui Dénes Bánffy al II-lea, comite de Dăbâca și Cluj,
consilier al principelui Mihály Apafi I. În perioada 1668 – 1674 nobilul inițiază construcția grandioasei clădiri, în forma literi ,,L”, fiind înzestrată cu puternice fortificații, turnuri circulare în cele patru colțuri și un turn de poartă. După moartea lui Dénes Bánffy al II-lea, survenită neașteptat, conacul intră în posesia nobilului Gheorghe al III-lea. În urma răscoalei lui Rákóczi sau a războiului curuților, după cum mai este numit evenimentul din anii 1704 – 1711, castelul este grav afectat necesitând lucrări de reconstrucții.
,,Schimbarea la față a castelului”
În anul 1735, domeniul intră în posesia lui Dionisie Bánffy al IV-lea. La acel moment tânărul nobil avea vârsta de doar 12 ani. Istoricii care s-au ocupat de biografia lui Dionisie Bánffy al IV-lea, afirmă faptul că acesta și-a petrecut tinerețea la Viena, în cercurile aristocrației habsburgice, ocupând importante funcții la curtea împărătesei Maria Tereza. De numele lui se leagă ,,schimbarea la față” a castelului de la Bonțida.
Revine în Transilvania în calitate de Mare Comis al împărătesei Maria Tereza, iar în anul 1747 începe reconstrucția conacului în stil baroc. În prima fază a construcțiilor, care au durat patru ani (1747 – 1751), eforturile constructorilor se concentrează asupra curții de onoare din fața clădirii porții. Din această perioadă datează curtea de onoare în forma literei ,,U” și anexele castelului: manejul, grajdul, remiza, locuințele servitorilor – toate edificate după rigorile barocului vienez.
Ansamblul este decorat cu numeroase statui – o transpunere în piatră a ,,Metamorfozelor” lui Ovidiu, este amenajat parcul de 3 ha care înconjoară castelul și, de asemenea, este modificată și clădirea principală. Este mai puțin cunoscut faptul că până în anul 1944, parcul castelului era cea mai cunoscută grădină istorică din Transilvania era grădina castelului din Bonțida, o replică fidelă a grădinilor splendide ale Versailles-ului și ale Schönbrunn-ului.
Următoarele file din istoria castelului
József Bánffy, moștenitorul castelului, va demola turnul de poartă și va construi moara de apă de vis-a-vis de intrarea principală, se va concretiza aspectul actual al clădirii Miklós, iar ansamblul va fi îmbogățit cu elemente arhitecturale în stil neoclasicist. La mijlocul secolului al XIX-lea, castelul este vândut baronului Miklós Bánffy. Ultimul proprietar a domeniului a fost Miklós Bánffy, bunicul baronului cu același nume, care restaurează fațada vestică a castelui, în anii 1935-1937.
După naționalizare, castelul a împărtășit soarta numeroaselor monumente istorice din întreaga țară, în spațiul funcțional al acestuia funcționând Cooperativa Agricolă de Producție, fiind folosit și ca depozit pentru materiale de construcții, copacii de pe domeniu au fost tăiați, iar curtea a fost transformată în loc de pășunat.
În anul 2000, castelul Bánffy de la Bonțida este inclus de către World Monuments Fund în lista celor ,,100 cele mai periclitate situri din lume”. La începutul anului 2000 au fost începute lucrările de restaurare ca urmare a acordului semnat între Ministerul Culturii din România și Ministerul Patrimoniului Cultural din Ungaria. Actualmente, Fundația Transylvania Trust este responsabilă cu administrarea castelului în temeiul unui contract de concesiune încheiat cu proprietarul castelului, contesa Katalin Bánffy, care trăiește în Maroc.
Ideea acestui articol a fost inspirată de Info Trip-ul desfășurat pe data de 4 mai, organizat de Consiliul Județean Cluj în colaborare cu Asociația Națională a Agențiilor de Turism.
Contact Castel Bánffy Bonțida:
Adresă: Str. Ștefan Emilian, comuna Bonțida, județul Cluj
Program de vizitare: Luni-Duminică: 10:00 – 20:00
Preț bilet de intrare: 3 RON
În cazul programării prealabile se asigură ghid turistic
Telefon: + 40 (264) 439 858
E-mail: [email protected]
