Caroline Fernolend „Sper să ne dăm cu toţii seama de valorile pe care le avem în ţara noastră înainte să le distrugem ireversibil”
Caroline Fernolend, director executiv al Mihai Eminescu Trust (MET), ne vorbeşte despre principiul menținerii autenticității şi spiritului comunităţii. Având de peste 20 ani dorinţa de a crea ceva pentru comunitatea din care face parte, Caroline pune în proiectele sale accentul pe prezervarea elementelor tradiţionale din comunitate, dar şi pe dragostea pentru patrimoniul local.
Munca depusă i-a fost recunoscută în acest an și prin Crucea de Merit în Rang de Cavaler a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania, acordată pentru merite deosebite în domeniile politic, economic, cultural, academic sau de voluntariat.
Caroline Fernolend va participa în 2 octombrie la Liberty Technology Park din Cluj-Napoca în cadrul evenimentului Architecture Conference&Expo, cea mai importantă platformă de întâlnire pentru arhitecți și specialiști din domenii conexe.
Libero Events: De mai bine de 20 ani, luptați pentru dezvoltarea comunitară. Care a fost momentul în care ați descoperit că aceasta este menirea dvs.?
Caroline Fernolend: Am început acest demers într-un mod intuitiv și natural, din dorința de a contribui la dezvoltarea și bunăstarea comunității în care trăiesc împreună cu familia. Încrederea și energia pentru a continua o primesc din reacțiile pozitive ale membrilor comunității și din rezultatele acțiunilor sau proiectelor implementate care indică un progres.
Ce v-a determinat să nu părăsiți satul natal la începutul anilor ’90?
Educația primită din partea familiei și dragostea pentru patrimoniul local transmisă de bunici și părinți m-au influențat să nu părăsesc satul meu în anul 1990. Am simțit că rolul și locul meu este aici, nu în Germania sau în altă parte.
Care sunt principiile pe care se ghidează Mihai Eminescu Trust pe care o coordonați?
Inițial, scopul principal era reabilitarea patrimoniului construit, care se află în pericol. În timp, prin proiectele derulate alături de fundația MET, am constatat că pentru a-l și conserva pe termen lung, patrimoniul trebuie să trăiască, trebuie să fie util și să facă parte din viața comunității. Urmărim acum și responsabilizarea și implicarea localnicilor în păstrarea patrimoniului pe care îl dețin. Am început prin cursuri de formare în tehnici tradiționale de construcții, care implicit au generat locuri de muncă, și am ajuns să derulăm proiecte complexe de dezvoltare comunitară sustenabilă, care prin valorificarea patrimoniului cultural și natural să ajute la ridicarea nivelului de trai al oamenilor.
Acum, dupa 15 ani de activitate, printre preocupările noastre se află și păstrarea autenticității satelor, și încercăm să menținem în echilibru influența pe care turismul o are asupra vieții cotidiene a sătenilor.
Dar dintre cele 1200 de clădiri de patrimoniu pe care le-ați restaurat?
În ultimii 15 ani, împreună cu echipa fundației MET și alături de comunitățile locale și de partenerii noștri naționali și internaționali am implementat peste 1,200 de proiecte de diferite tipologii. Acestea cuprind amenajări ale spațiului public și vom ajunge curând la plantarea puiețului cu numărul 1,500,000, cursuri de formare în tehnici tradiționale pentru localnici, dar bineînțeles și reabilitarea de clădiri de patrimoniu aflate în proprietate privată, religioasă și publică, atât din mediul rural cât și urban – de la acțiuni modeste (înlocuirea podețelor de beton cu unele din lemn) până la proiecte mari, cum este cel la care lucrăm acum, de restaurare a unei cetăți fortificate.
Ați restaurat inclusiv conacul de la Mălâncrav, primind astfel Premiul Europa Nostra. Cât a durat întregul proces și cât de mare e satisfactia acum?
Acest premiu, primit în 2007 pentru restaurarea Conacului Apafi de la Mălâncrav, reprezintă o mare recunoaștere pe plan european a activității fundației Mihai Eminescu Trust, dar și pentru meșterii locali care au lucrat acolo. Lucrările de restaurare au durat aproape 5 ani. Inaugurarea am ales să o facem alături de meșterii care s-au dedicat acestui proiect, pentru a le acorda creditul și recunoștința cuvenită pentru munca depusă.
În urma restaurării, comunitatea din Mălâncrav a adoptat conacul drept emblemă a satului, alături de biserica fortificată din sat.
Ce presupune astăzi prezervarea patrimoniului arhitectural?
Pentru mine, în ziua de astăzi, sunt foarte importante păstrarea autenticității patrimoniului arhitectural și aproprierea lui de către comunitățile din care face parte. Cred că muzeificarea nu este soluția optimă, iar patrimoniul se păstrează cu mai mare ușurință atunci când este locuit și viu. Dacă oamenii sunt mândri de patrimoniul pe care l-au moștenit și dacă le este de folos, îl întrețin în mod adecvat și conștient.
Care sunt principiile pe care dumnevoastră le utilizați când aveți un proiect de prezervare a patrimoniului?
Ne ghidăm în primul rând după principiul menținerii autenticității, care corespunde și servește nevoilor comunităților.
Despre Viscri (patrimoniu UNESCO) spuneți adeseori că este locul dvs., o datorie moștenită de la strămoși. Cât de mult considerați că e atrasă generația tânără de prezervarea patrimoniului arhitectural?
Numărul mare de tineri care ne vizitează satul, aprecierile exprimate vis-à-vis de patrimoniul arhitectural de la noi şi de munca noastră mă fac să cred – şi sper că nu mă înşel – că tinerii sunt interesaţi de păstrarea acestuia. Sper să ne dăm cu toţii seama de valorile pe care le avem în ţara noastră înainte să le distrugem ireversibil. Cred că acest pericol constituie o problemă, mai ales în mediul rural.
În ce masură implicarea prințului Charles de Wales a marcat păstrarea patrimoniului satului Viscri?
Faptul că o personalitate atât de importantă este preocupată de protejarea şi promovarea patrimoniului cultural şi natural din satul Viscri şi din regiune ne face să ne simţim mândri şi motivaţi. Demersurile pentru conservarea patrimoniului din Viscri au început însă cu ani înainte de prima vizită a Alteţei Sale Regale, chiar dacă din presa românească reiese uneori altceva. Bineînţeles că implicarea Prinţului de Wales în Transilvania şi susţinerea pe care a acordat-o fundaţiei Mihai Eminescu Trust au fost extrem de benefice pentru proiectele noastre şi pentru dezvoltarea zonei şi au adus în lumina reflectoarelor bogăţiile care încă mai există în România şi s-au pierdut în alte ţări din Europa.
Vorbiți adesea de spiritul de comunitate. Ne naștem cu el sau ne învățăm să îl avem?
Unii se nasc cu spiritul de comunitate, iar alţii îl cultivă. Eu cred că spiritul de comunitate se naşte din sentimentul de ataşament, apartenenţă şi responsabilitate faţă de cultură, identitate, origini şi faţă de moştenirea pe care o primim de la strămoşii noştri.
Efectuați cursuri de specialitate pentru oamenii care doresc să devină meșteri. Cum faceți să păstrați vie autenticitatea locurilor rurale?
Ne străduim să păstrăm autenticitatea întocmai prin menţinerea unei vieţi normale pentru comunităţile rurale. Sătenii nu renunţă la creşterea animalelor, la munca pământului şi la tradiţii, dar îşi însuşesc şi folosesc patrimoniul ca o nouă sursă de venit. Prin cursuri de formare, revitalizarea meşteşugurilor, stimularea antreprenoriatului şi a turismului cultural se creează noi oportunităţi care permit tinerilor să rămână sau să revină în sat şi previn îmbătrânirea populaţiei sau chiar depopularea satului. Acestea sunt principii care stau la baza unuia dintre proiectele fundaţiei MET Satul de sine stătător, un model de dezvoltare rurală sustenabilă, prin care fiecare om îşi are locul său şi contribuie la bunăstarea satului.
Veți participa în această toamnă la cea de-a treia ediţie Architecture Conference&Expo, unde tema evenimentului va fi Prezervarea Patrimoniului Arhitectural, Reconversii& Restaurari Inovatoare. Cu un public format în mare parte din arhitecți, ce mesaj ați dori să transmiteți participanților?
Aş vrea să mulţumesc tuturor arhitecţilor cu care am lucrat şi colaborat la fundaţia Mihai Eminescu Trust de-a lungul anilor, care au înţeles că în aplicarea principiilor de arhitectură şi restaurare nu avem voie să uităm omul şi calitatea vieţii pentru oamenii care trăiesc alături de patrimoniul construit, ei fiind cei care îi dau viaţă.
Mă bucur mult că numeroşi arhitecţi apreciază munca şi contribuţia echipei fundaţiei MET pentru recuperarea competenţelor de fabricare a materialelor tradiţionale şi revitalizarea tehnicilor tradiţionale de construcţii, precum şi pentru reînvierea unor meşteşuguri care erau în pericol de dispariţie.
Mă bucur foarte mult când întâlnesc tineri arhitecţi care doresc să se specializeze în restaurare şi mi-aş dori ca şi ei să ţină seama de componenta umană şi de comunitate în munca lor.
