Capodopera Tosca revine la Opera Nationala
Opera Națională Română din Cluj-Napoca are deosebita plăcere de a vă invită duminică, 11 ianuarie, ora 18.30, la cea mai nouă și strălucitoare punere în scenă a inegalabilei capodopere TOSCA, de Giacomo Puccini. Spectacolul monumental, înțesat cu dramatism, pasiuni mistuitoare și năzuințe revoluționare, revine pe scena lirică din Cluj, la 115 ani de la premiera sa absolută, pe scena Teatrului Constanzi din Roma.
O operă considerată desăvârșită, ”Tosca” revine pe scena teatrului liric clujean după o absență de patru ani, fiind îndelung așteptată de publicul meloman. Reîntoarcerea în lumina reflectoarelor a fost anunțată joi, 8 ianuarie, în cadrul Conferinței de presă la care au participat regizorul artistic, Dan Lupea, dirijorul spectacolului, totodată Director Artistic al ONRCN, Adrian Morar, alături de interpreții rolurilor principale: soprana Carmen Gurban, tenorul Sorin Lupu și baritonul Oleg Ionese.
Montarea în regie nouă a spectacolului anunțată pentru data de 11 ianuarie 2015 onorează creația pucciniană, reușind să surprindă aspecte artistice veriste, neaccentuate până în prezent. Noul spectacolul este o îmbinare omogenă a libretului și muzicii cu spațiului, timpului și personajele sale, ce se doresc a fi într-o armonie perfectă. Regizorul spectacolului, Dan Lupea, urmărește tocmai autenticitatea faptelor istorice (prin decoruri, recuzită, costume perfect încadrate în timp), construcția individuală a eroilor și insuflarea acestora cu pulsație reală. Alături de cererea mare venită din partea publicului pentru reluarea acestui titlu universal, echipa artistică ține cont și pe legătura specială a operei cu România: G. Puccini a scris celebra arie ”Vissi d’arte” (Actul II) pentru vocea unică a interpretei Harclea Darclée, brăileancă de origine, aceasta performând în premiera absolută.
Noua reprezentație a creației italiene va impresiona și datorită unei distribuții de primă clasă, în care se remarcă: soprana Carmen Gurban, în rolul Florei Tosca, tenorul Sorin Lupu, care îl va interpreta pe eroul Mario Cavaradossi, baritonul Oleg Ionese, în rolul Baronului Scarpia, Beniamin Pop (debut- Cesare Angelotti), Florin Sâmpelean, Florin Pop, Simonfi Sandor, Horațiu Ruști, acompaniați de Orchestra Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, aflată sub bagheta distinsului dirijor Adrian Morar. Regia artistică, luminile și scenografia sunt semnate de regizorul Dan Lupea, într-o adaptare scenografică după Andrei Șchiopu.
Opera italiană în trei acte a fost realizată de către compozitorul Giacomo Puccini la cererea Familiei Regale italiene, din dorința de a onora victoria lui Napoleon Bonaparte în bătălia de la Marengo, de pe data de 14 iunie 1800. Noua regie respectă acest adevăr istoric cu strictețe și dedicare, plasând cu precizie acțiunea și personajele în timp și spațiu. Locurile de desfășurare a acțiunii, repere arhitecturare ce pot fi vizitate și în zilele noastre, sunt puse corect în scenă, după cum urmează: Actul I se petrece în Biserca Sant’Andrea della Valle, aflată pe râul Corso, cel de-al doilea act se construiește în temnița Palatului Farnese, iar cel de-al treilea surprinde Castelul Sant Angelo. Toate cele trei spații au fost redate fidel prin decoruri grandioase, de o verificitate impresionantă și o strălucire aparte, în pofida unui buget relativ modest oferit spectacolului.
Proiectat precum o întruchipare autentică a momentului istoric, spectacolul programat pentru data de 11 ianuarie 2015 surprinde toate elementele definitorii ale acestei creații universale și prinde viață în fața publicului, bucurându-se de o capacitate remarcabilă de a transmite trăire reală. Celebrele arii „E lucevan le stelle”, ”Vissi d’arte” și „Recondita armonia” vor străluci în noul cadru impunător, întregind acuratețea reprezentației originale a capodoperei pucciniene într-un spectacol remarcabil.
”Tosca” este o operă în trei acte de Giacomo Puccini, după libretul semnat de Luigi Illica și Giuseppe Giacosa. La baza acestora stă creația dramaturgului Victorien Sardou, ”La Tosca”, bazată pe întâmplări și personaje reale.
Acțiunea operei în trei acte este plasată în Roma anului 1800, unde fostul consul al republicii romane, Cesare Angelotti, evadează din închisoare și se refugiază în capela familiei Attavanti. În lăcaș intră și pictorul Mario Cavaradossi, angajat să lucreze la portretul Mariei Magdalena. Recunoscându-l ca și vechi simpatizant politic, Angelotti iese din ascunzătoare și îi explică situația riscantă în care se află. Conversația este, însă, întreruptă de sosirea cântăreței Flora Tosca, iubita pictorului, care pătrunde bănuitoare în biserică, auzind pașii în fugă ai consulului. Tosca se teme de o posibilă rivală, însă pictorul o liniștește tandru, iar după plecarea ei Cavaradossi părăsește grăbit biserica alături de Mario, în zgomotul salvelor de tun care-i anunță evadarea. Baronul Scarpia, șeful poliției, sosește la ascunzătoarea fugarului unde descoperă câteva indicii: coșul cu merinde al lui Cavaradossi golit de consulul evadat, evantaiul rătăcit al marchizei Attavanti, sora sa, pictura asemănătoare acesteia – toate îl determină pe Scarpia să facă o legătură între fugar și pictor. Evantaiul marchizei îi este arătat și lui Tosca, pentru care Scarpia nutrește o pasiune veche, cu intenția de a-i stârni gelozia și ura față de iubitul său.
Actul al II-lea surprinde arestarea lui Mario Cavaradossi, a cărui vilă a fost percheziționată fără a se găsi vreun indiciu despre consulul evadat. Pictorul este torturat la comanda lui Scarpia, însă refuză să divulge adevărul despre prietenul său. Tosca, însă, îngrozită de urletele iubitului său, dezvăluie noua ascunzătoare a fugarului. Tot aceasta, pentru a-l scăpa pe Mario de la moarte, acceptă să i se dăruiască lui Scarpia, în schimbul unui permis de liberă trecere pentru ea și pictor. În mare agitație, agenții anunță sinuciderea lui Angelotti. La rândul său, Scarpia își găsește și el sfărșitul când se apropie pătimaș de Tosca, iar aceasta îl străpunge mortal cu un pumnal, fugind cu permisul obținut.
Actul al III-lea debutează imaginea plină de speranță a Florei, care îi aduce lui Mario vestea morții lui Scarpia și a permisului de liberă trecere care le va permite fuga după execuția regizată cu gloanțe oarbe. Momentul ”execuției” este urmărit de Tosca din depărtare, care se apropie de iubit după plecarea soldaților. Imaginea este una sfâșietoare: trupul lui Mario este unul inert și străpuns de gloanțe reale: Scarpia mințise iar execuția a fost una reală. Floria Tosca, cuprinsă de disperare, fuge și se aruncă de pe zidurile înalte ale închisorii, lasându-i în urmă pe agenții veniți să o aresteze pentru uciderea șefului lor.
