Descoperă Clujul: Biserica Calvaria din Mănăștur
Calvaria și Mănăștur, două toponime ce-și leagă destinele, nedespărțite, de secole. Ar fi greu să ne imaginăm micul deal din zona podului fără Calvaria lui, ar fi pustiu să ne întoarcem privirile înspre nord, traversând podul, iar Calvaria să nu fie acolo.
Biserica, veche de aproape o mie de ani, este atât de înrădăcinată în peisajul clujean, încât, după cum se întâmplă cu atât de multe monumente istorice și de arhitectură, riscă să treacă neobservată, acoperită de-un fin voal de familiaritate și (sperăm că nu) indiferență.
Calvar, calvariu… Golgota
„Calvaria” este o denumire neoficială a bisericii clujene, iar semnificațiile cuvântului nu sunt greu de intuit. În vorbirea curentă, folosim cuvântul „calvar” pentru suferințe, dificultăți, încercări grele. În limbajul creștin, însă, termenul face referire la suferințele și martiriul lui Iisus. La catolici, calvariul reprezintă o „cruce monumentală din piatră sau lemn, așezată în apropierea bisericii sau la întretăierea drumurilor, decorată cu figura lui Iisus în ronde-bosse sau cu viță-de-vie în torsadă.”
Iar cei mai puțin familiarizați cu toponimele creștine, vor fi poate surprinși să afle că pentru locul din afara zidurilor Ierusalimului, Golgota, unde Iisus a fost răstignit, se folosește și acest termen: Calvariu.
Azi…
Urcăm Calea Mănăștur și anticipăm apariția înaltelor blocuri comuniste ale unuia dintre cele mai renumite cartiere clujene. Coborâm prin dreapta podului, iar de la poalele dealului devenit tot mai mic, tot mai sufocat de construcțiile specific urbane ale lumii contemporane, zărim clopotnița. O imagine mai familiară trecătorilor decât biserica în sine.
În urmă cu 35 de ani…
Cândva, Calvariul clujean părea mai semeț, un deal în jurul căruia erau case țărănești ce aminteau, încă, de un trecut rural. Alexa Gavril Bâle evocă în antologia ilustrată „Clujul din cuvinte”, coordonată de Irina Petraș, un Mănăștur aflat la răspântie…
„Pe-atunci înspre Calvarie încă mai erau câteva case țărănești, case care aveau în curți șuri cu fîn și grajduri cu vaci. O imensă nostalgie mi-a trezit un car încărcat cu fîn ce, din șosea, a cotit intrând într-o curte.
Un an mai târziu (1984, n.r.) oaza aceea de sat, înconjurată de blocuri sumbre, a fost demolată, pentru a face loc altor blocuri. Societatea socialistă multilateral dezvoltată era în plină înfăptuire.
Am auzit că atunci vreo doi proprietari, țărani din mijlocul blocurilor, văzându-și casele și șurile măturate de lamele buldozerelor, au murit de „inimă rea”. ” – Alexa Gavril Bâle, „Clujul între amintiri și reîntoarcere”
A început în urmă cu o mie de ani…
Scurt istoric
Povestea celui mai vechi lăcaș de cult creștin din Cluj își are începuturile în urmă cu aproape o mie de ani. În a doua jumătate a secolului al XI-lea, pe locul actualei biserici, funcționa abația benedictină Monasterium Beatae Mariae de Clus. Au fost însă descoperite, pe același loc, vestigii și mai vechi, ale unei cetăți de secol IX, din perioada voievodului Gelu. L.E: Există totuși prea puține argumente arheologice decisive în acest sens, motiv pentru care cele mai vechi vestigii care au fost descoperite aici și sunt luate în considerare aparțin secolului al X-lea.
În conformitate cu vremurile, conflictele armate, politice și religioase au fost nelipsite. Câteva repere istorice extrase din proiectul „Memorie și cunoaștere locală”, inițiat de către Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj:
- Anul 1202 – mănăstirea devine exemptă, în afara jurisdicției Episcopiei Transilvaniei, iar abatele primește drept de mitră și inel, strânge taxele și impozitele din numeroase sate din jur. Acest lucru stârnește conflicte cu Episcopia Transilvaniei, unul dintre episcopi reușind chiar să ardă documentele doveditoare ale exempțiunii obținute de abație.
- Anul 1225 – privilegiile mănăstirii sunt reînnoite de către papa Honorius al III-lea, la insistențele regelui Andrei al II-lea.
- Anul 1241 – nici abația nu a scăpat de distrugerile cauzate de marea invazie tătară, ajungând în pragul desființării. Ulterior acestui eveniment istoric, între abația de la Cluj-Mănăștur și orașul Cluj se naște o rivalitate ce va dăinui secole.
- Anul 1362 – are loc un episodul „Crima de la abație”, când judele de Feneș (actualul Florești), alături de meșteșugarii sași din Feneș și alții atacă abația „înarmați ca de război”, pentru a-l decapita pe Paul de Suceagu. Din seria: Patru povestiri despre Clujul medieval.
- Anul 1437 – în timpul Răscoalei de la Bobâlna, abația este atacată, casa abatelui este prădată, printre victime există și călugări. Aici s-au stabilit apoi înțelegerile dintre țăranii răsculați și nobili.
- Anul 1467 – spre deosebire de orașul Cluj, care rămâne fidel regelui Matia Corvin, mănăstirea se asociază rebeliunii nobiliare împotriva acestuia.
- Anul 1556 – până în acest an, când are loc secularizarea averilor sale, abația era cel mai important notariat din Transilvania, după capitulul de la Alba-Iulia.
- Anul 1581 – mănăstirea este oferită Ordinului Iezuit, de către Ștefan Báthory.
- Anii 1658-1661 – invazia tătarilor produce noi daune și distrugeri mănăstirii, care devine nelocuibilă.
- Secolul al XVIII-lea – clădirea este transformată în depozit de armament, iar ulterior se dispune demolarea bisericii și a clădirilor din jur. Supraviețuiește doar altarul (transformat în capelă) și statuia Fecioarei Maria cu Isus în brațe.
- Secolele XIX-XX – biserica este dăruită, pe rând, franciscanilor (în 1922) – care o refuză, apoi Bisericii Greco-Catolice (în chirie), în timp ce Biserica Romano-Catolică rămâne proprietar.
- 1948 – 1990 – interzicerea Bisericii Greco-Catolice după instaurarea regimului comunist face ca biserica să fie oferită de către autorități Bisericii Ortodoxe Române.
- 1991-1994 – Calvaria este folosită la comun atât de către Biserica Ortodoxă Română, cât și de către Biserica Romano-Catolică, iar după anul 1994, edificiul religios revine Bisericii Romano-Catolice.
Înapoi în prezent…
Conflictele militare și politice par să-și fi aflat sfârșitul, iar Biserica Calvaria din Mănăștur și-a găsit, după aproape zece secole, liniștea.
În anii recenți, s-a bucurat chiar de lucrări de restaurare și reparații, datorită implicării preotului paroh Istvan Kadar, cu susținere financiară din partea autorităților locale, precum și ale enoriașilor clujeni care au contribuit semnificativ la păstrarea acestui lăcaș de cult în sânul comunității.
Surse și recomandări de lectură suplimentară:
- dexonline.ro
- Petraș, Irina – Clujul din cuvinte / coord. Irina Petraș – Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2008
- Memorie și cunoaștere locală – proiect de valorificare a patrimoniului documentar și imagistic al colecțiilor Bibliotecii Județene „Octavian Goga” Cluj.
- Monitorul de Cluj: „Povestea Bisericii Calvaria sau cum a fost salvat un monument de patrimoniu”.
Iulia Marc, redactor Cluj.com Ghid Local
Foto: Lucian Nuță, Kerekes Zsolt, Diana Codrean, Raluca Iosif, Costinas Adrian, Marius Neag, Marc Paul
