„Atacat” de porumbei
V-ati pus vreodata intrebarea de unde ni se trage aceasta mandrie, aceasta ,,fală’’ de a fi clujean (nascut sau adoptat de acest oras)? Nu cred ca exista o explicatie pentru faptul ca scumpul si multiubitul nostru oras este asa… Poate este asa, pentru ca asa a fost inca de pe vremea dacilor, asa este acum, in prezent si am nadejdea ca asa o sa fie si peste 1000 de ani.
Este un oras sinonim, pentru multi, cu ,,acasa’’ sau – cel putin – cu ,,orasul studentiei mele’’; este un oras viu. Viu prin istoria sa zbuciumata, uneori chiar interzisa, dar care, totusi, a avut incontestabil de spus un cuvant in modul cum arata orasul acum (Piata Muzeului, Bastionul Croitorilor, Biserica Sf. Mihail, Catedrala Ortodoxa sunt doar cateva exemple), viu prin oamenii ,,faini’’ care – atunci cand vine vorba sa dea o mana de ajutor – nu se sfiesc si carora nu le este rusine sa mai faca inca 2 metri pana la cosu` de gunoi. Este viu prin toate visurile care au prins aripi in acest oras – un spatiu al tuturor posibilitatilor; viu prin faptul ca este un oras atipic, din punctul meu de vedere, in comparatie cu celelalte din Romania.
In loc sa fii asaltat in piete si in jurul bisericilor de multimi de cersetori, esti ,,atacat’’ de numerosi porumbei; in loc sa fii claxonat si injurat din sutele de masini din spatele tau, pentru ca nu ai vazut culoarea verde, esti lasat in pace sa visezi si sa savurezi toate minunatiile din jur.
Va intrebati, poate, care este cartea de vizita a unui clujean atunci cand trebuie sa vorbeasca despre Clujul-ardelean. Poate ca o sa va mire… dar nu numele facultatii pe care a absolvit-o in Cluj, nu numele cluburilor pe care le frecventeaza cu prietenii inainte de bac sau in timpul sesiunilor o sa ii impresioneze pe ceilalti oameni. Pe un clujean adevarat il remarci dintr-o multime, pentru ca nu se rusineaza sa vorbeasca cu ,,no, amu`, fain, ioi, pote, stai o ţâră, servus, ui, aşe, ni, dara, ocoş etc.’’. Asa ca – daca treci pe langa un om care o sa iti spuna ,,Ioi, servus, ma omule, ce fain ca ne-am vazut amu, da’ hai no, mai stai o ţâră’’ o sa iti dai seama ca acela este un clujean adevarat. Aceste cuvinte reprezinta painea ardeleneasca a Clujului, fara de care vocabularul nostru specific ar muri de foame.
Clujul (un oras frumos, de fapt – cel mai frumos … de la noi din tara) este un punct de intersectie intre generatii, mentalitati si culturi diferite. Marele oras – asemeni unei mari inimi- ce se intinde de la Feleac la Dambul Rotund inglobeaza in el toti oamenii, toate moravurile si obiceiurile locale, care – la randul lor – pulseaza zilnic misterul orasului-comoara. Chiar daca nu este un oras foarte bogat din punct de vedere financiar, este miliardar din punct de vedere sentimental prin caldura, spontaneitatea si calitatea sa. Oricine o sa vina vreodata in Cluj sigur o sa ramana prins in mrejele sale, nemaidorind sa iasa din ele.
Un articol de Mălina Prunduş
