As schimba in Cluj
Ma uit insistent la cladiri de cate ori ajung pe strada Horea. Le vad de 35 de ani si le admir dintotdeauna. Fiecare mic detaliu spune ceva despre zile trecute si despre oameni frumosi. Nu, aici n-as schimba nimic.
Cand trec prin Parcul Central zambesc de fiecare data. Imi incarc inima cu verde si parfumul castanilor … si asta imi ajunge pentru o saptamana intreaga. Nu vreau sa-l schimb, ci vreau sa-l am in continuare asa cum e el…
In Marasti sau Manastur totul pare desprins dintr-un film vechi: blocuri cu iz de industrializare comunista si un furnicar neobosit de oameni. Dar, pana la urma, asta e farmecul personal si daca ar lipsi ceva n-ar mai fi niciodata atat de viu.
In Gheorgheni si Grigorescu parca s-au adunat bunicii din toata Transilvania: capete ninse de ani si trairi, palarii cochete si povesti lungi cu vanzatoarele din alimentara. Aici am invatat sa ma grabesc…incet! Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi altfel…
Iubesc sa ma plimb prin centru, sa vad copii alergand prin fantana din Piata Unirii sau fugarind porumbei cu chiote vesele.
Acasa, in Gruia…ma simt cu putere „acasa” E un sentiment si un dor pe care il port cu mine atunci cand sunt departe, e ceea ce ne tine aici, ceea ce ne da puterea sa ne bucuram, sa visam, sa credem, sa actionam…
Sigur ca pot fi schimbate multe lucruri…dar atunci n-ar mai Clujul pe care il iubesc: cu bune, cu rele, e Clujul meu si il iubesc!
Un articol de: Amedeia
Foto: Florina Manea
