Frumusete , splendoare , armonie , mister…
Acestea sunt doar cateva cuvinte care pot caracteriza tainele orasului Cluj-Napoca, inima Ardealului strabun. Parca vad si-acum aceasta cetate a infinitului cuprinsa de focare culturale, dintre care se remarca : Catedrala “Sfantul Mihail “-bijuterie a artei gotice, Catedrala Episcopala – adevarat si impresionant lacas sfant, Teatrul National, Cladirea Tribunalului.
Dar totusi, ceva ar trebui schimbat sau macar, imbunatatit pentru a incadra acest oras in randul celor mai frumoase orase europene. Dupa parerea mea, orasul ar trebui sa recapete putina “viata”, adica acesta ar trebui sa fie vazut nu numai ca un oras istoric, ci ca o aura a tutror elementelor care ar determina un oras complex in toate planurile.
In primul rand, TOATE cladirile impresionante din Centrul Vechi ar trebui folosite, reabilitate si „reimprospatate” cu culori vii, pastrand totodata caracterul lor istoric, pentru a trezi curiozitatea fiecarui om dornic de a descoperi tainele acestora.
In al doilea rand, as amplasa pe marile bulevarde panouri cu hartile turistice ale Clujului, pentru a informa orice trecator in legatura cu obiectivele turistice din acest oras. Un alt argument se refera la faptul ca orasul are nevoie de o “reclama” mult mai bogata si diversa, in sensul de a oferi persoanelor care nu au vizitat acest oras, o privire mult mai detaliata care sa trezeasca interesul fata de acesta.
In acest context, pe langa ideile de dezvoltare a elementelor culturale, orasul Cluj-Napoca ar mai avea nevoie de cateva locuri unice sau chiar de invidiat, locuri adorate de majoritatea turistilor iubitori de distractie, precum: un Aqua-Park mult mai mare, un parc de distractii, un parc natural amenajat pentru expeditii, locuri pentru tabere, o piata centrala in care sa fie organizate cat mai des festivaluri, targuri, competitii sportive, etc.
In concluzie, dupa opinia mea, aceste elemente prezentate in randurile de mai sus ar conduce orasul incet-incet pe un drum al succesului, gloriei, curiozitatii…
Un articol de: Nicola George
Foto: Anca Urs
