Anotimpul turiştilor
Hei tu…da tu, cu tine vorbesc, ia un loc, nu te mai stresa, nu te mai agita şi priveste atent în jurul tău. Ce vezi? Sunt mai mult decât sigura că la întrebarea aceasta o să -mi răspunzi total greşit. O să zici ceva de genul- probleme,banii, stres etc.
Dar priveşte mai bine, tu ca un clujean adevărat ce te consideri sau ca un simplu turist al oraşului de pe Someş ar trebui să îl zăreşti pe Avram Iancu care, de acolo, de sus îţi face cu mâna şi îţi spune că măcar pentru câteva minute poţi să te consideri iar copil şi să te joci cu apa din fântâna aflată la picioarele sale sau îl poţi admira pe Baba Novac care, acum, vara îi plânge pe elevii de la şcolile din jurul lui care cine ştie prin ce ţări străine se distrează dar care până la urmă, la toamnă, tot la Bastionul Croitorilor la o pauză de ţigară o să ajungă, iar haiducul sârb- Baba Novac n-o să se mai simtă singur.
Clujul, vara, parcă ia o pauză – bine meritată, nu mai e atâta agitaţie, atâta forfotă ca în octombrie, când vin studenţii sau ca în mai, când Clujul e împânzit de o grămadă de evenimente. Doar turiştii mai dau uşor impresia de oraş super aglomerat, dar şi această aglomeraţie nu durează prea mult, maxim câteva ore în care oaspeţii noştri vizitează oraşul făcând comparaţie cu oraşul natal sau cu oraşele care au mai fost vizitate. Astfel, vara e anotimpul turiştilor: atât al celor din ţară cât şi al celor din străinătate.
E o adevarată bucurie să vezi că în locul studenţilor conştiincioşi din campusurile clujene au venit turişti care poate le sunt chiar părinţi studenţilor, o bucurie când vezi că în locul celor care muncesc în metropola clujeană şi acum sunt cine ştie pe ce litoral, oameni importanţi din Europa poate chiar şi din întreaga lume se pozează în faţa statuii lui Matei Corvin sau se minunează de accentul nostrum clujean, care după mulţi, nu prea sună a română (amintesc doar no, ioi, amu, oţâră, fain).
Totuşi, dacă am spus că întreg oraşul aparţine vara turiştilor, care mai este bucuria unui Clujean vara? Ce poate să fie mai plăcut decât să treci prin faţa Teatrului Naţional şi să fii rugat de către un grup de vizitatori ,,Could you take a picture of us?’’ iar doar după ce le faci, încântat poza, realizezi că, de fapt, ei şi-au făcut poza lângă statuia lui Mihai Eminescu pe care tu nu ai remarcat-o niciodată deşi treci pe lângă ea zilnic. Astfel noi chiar avem multe de învăţat de la turiştii care vin la noi în oraş şi se bucură, admiră, apreciază nişte lucruri pe care noi, din obişnuinţă, din neglijenţă sau din nepăsare le ignorăm.
Un articol de Mălina Prunduş
Sursa foto: ziarulfaclia.ro
