Victimele din clubul Colectiv fac parte, din păcate, dintr-un sistem de 25 de ani pierduți. Pierduți în nepăsare, în dezorganizare, într-un haos politic și o prăpastie fără fund între cetățeni și politicieni. Tragedia care a avut loc în București e un semnal de alarmă pentru un sistem disfuncțional, în care se pot întâmpla asemenea lucruri și altele, poate mai grave.
Este îngrozitor faptul că 30 de tineri care au mers să se bucure de un concert, alături de prieteni, într-o seară de vineri, nu s-au mai întors acasă, că au trecut prin acele momente de coșmar, ei și toți ceilalți de acolo, aflați acum în spitale, mulți în stare critică. Ne-am ales cu trei zile de doliu național.
Câte zile de doliu național cerem și ni se oferă pentru toate celelalte victime ale acestui sistem bolnav la care luăm toți parte? Câte zile de doliu național pentru toate victimele accidentelor rutiere care au loc zi de zi pe drumurile foarte sigure din România? Câte zile de doliu național pentru oameni care mor zilnic din cauza unui sistem medical ignorat și pus mereu în așteptare sau pentru copiii traumatizați pe străzile marilor orașe la care închidem toți ochii? Câte zile în cazul unui cutremur căruia nu i-am putea face față? Câte zile pentru milioanele de români care au părăsit țara din cauza aceluiași sistem în care ne-am plafonat în ultimii 25 de ani?
Cine e de vină pentru tragedia din Colectiv? Acest sistem bolnav ce se perpetuează parcă la infinit. Fiecare dintre noi pentru fiecare moment în care am întors privirea și nu am reacționat atunci când știam că nu-i chiar ok și nu-i chiar ,,lasă că merge și așa”. L-am lăsat să crească, să se dezvolte, până la punctul în care avem nevoie de astfel de clipe de coșmar pentru a ne scoate din letargie… În fiecare zi în care tolerăm nepăsarea cu care sunt tratați cetățenii acestei țări, nu facem decât să ne aducem contribuția la toate victimele acestui sistem de nepăsare. Da, asta avem: un sistem de nepăsare.
Ne-am intoxicat cu lupte politice ce durează de ani de zile și nu aduc nimic constructiv societății, nu auzim decât de corupție, demisii, referendum, spălare de bani. De ce le lăsăm să existe? De ce trebuie să moară copii și tineri într-un asemenea mod tragic, imposibil de pus în cuvinte, pentru a ne deschide ochii, pentru a refuza, în primul rând noi însine, să mai luăm parte la acest sistem ce funcționează pe bază de ,,înțelegeri” și ocoliri ale legii, cu riscul punerii în primejdie a vieților omenești?
Toate sufletele care au suferit atât de crunt vineri în Colectiv, toți cei care au murit, toți cei care își vor aminti pentru restul vieții acele minute de coșmar prin care au trecut atunci, sunt cei care au plătit prețul pentru acest sistem bolnav în care trăim toți. S-a tras acum un semnal de alarmă, oamenii au reacționat, se solidarizează și încep să se implice, s-au declarat zile de doliu național.
Mulți caută vinovați într-o persoană, două, trei. Acele persoane își vor primi pedeapsa, toate viețile curmate sunt oricum deja o povară de neînchipuit pentru conștiința cuiva. O astfel de vină te poate transfigura psihic și moral. Semnalul de alarmă însă ar trebui să îl ținem activ și pentru alte victime ale acestui sistem ce trebuie, măcar acum, schimbat.
Măcar acum, în aceste momente de zbucium interior pe care le resimțim toți, să înțelegem, noi dar și cei care ne conduc, că acest mod de ,,funcționare” a societății este unul toxic, unul care se transformă în iad și coșmar pentru atât de multe persoane de lângă noi.
Suntem alături de victimele din Colectiv (cât de trist, până și numele spațiului ne unește, am devenit un mare colectiv îndurerat…), alături de familiile celor care și-au pierdut acolo viața sau se află încă în stare critică – fie ea fizică sau emoțională. Sperăm, măcar, să ne învățăm toți lecția.
