Comuna Poieni, judetul Cluj

Situată în partea de vest a judeţului Cluj, la o distanţă de 65 km de municipiul Cluj-Napoca, comuna Poieni este aşezată de-o parte şi de alta a râului Crişul Repede, având o suprafată de 19003 hectare.

Este constituită din satele: Poieni, Bologa, Morlaca, Hodişu, Valea Drăganului, Tranişu, Lunca Vişagului la care se adaugă cătunul Cerbeşti.

Aşezată la limita a trei unităţi geografice: Munţii Vlădeasa, Munţii Meseşului şi Depresiunea Huedinului, brăzdată de numeroase ape, comuna dispune de aproape toate formele de relief.

ATRACTII TURISTICE

Comuna Poieni poate fi considerată o destinaţie turistică. Pe lângă priveliştile ce iti taie răsuflarea, se pot face drumeţii spre râul Valea Seacă şi Peştera Vârfuraşul.
Comuna se află în apropierea munţilor Meseş şi Vlădeasa, iar localitatea Bologa se află la confluenţa râurilor Calata cu Sebeş. În acest sat se poate vizita cetatea feudală din piatră„Bologa”, construită în 1322, ce are un turn circular înalt de 25 metri. Tot aici se poate vizita moara de apa veche de peste 100 de ani care este inca functionala si bine intretinuta. Moara este vizitata annual de multi turisti. In Bologa se găsesc vestigiile unui castru roman cu inventar şi o rezervaţie cu galerii aurifere în munte. O altă atracţie deosebita este Valea Drăganului, cu Lacul si Barajul de acumulare Drăgan.
Biserica ortodoxa din Valea Draganului este una din cele mai frumoase si grandioase biserici de sec.XX din judetul Cluj.

PUNCTELE TARI ALE COMUNEI DIN PUNCT DE VEDERE TURISTIC

-Potential turistic deosebit datorita pastrarii patrimoniului cultural traditional (port popular, formatie de dansuri si cântece populare din zona);
-Cetatea de la Bologa
-Castrul roman de la Bologa
-Vestigiile romane de la Poieni (situate in punctul „Grădiște”)
– existenta a 3 Turnuri romane in sat.Poieni in locurile numite: Carpen, Cetatuia, si Magura Sebesului, cat si a unui val roman (clausura) in locul numit Dambul Varadestilor.
– Prezenta pe teritoriul comunei a lacului de acumulare de la Floroiu, în imediata vecinatate a vârfului Buteasa, zona cu un potential turistic ridicat;
– Potential turistic peisagistic datorita apropierii de zona Muntilor Apuseni;
– Existenta unui nucleu puternic de practicare a agro-turismului;
– Organizarea anuala a Festivalului Cetatii Bologa;
– Asezarea geografica propice dezvoltarii serviciilor, în special a celor turistice prin unitati de cazare

DATE ISTORICE

Izvoarele arheologice descoperite pe raza comunei sunt alte preţioase mărturii. Urme din epoca preistorică, cu o vechime de peste patru mii de ani s-au descoperit la Bologa, la locul numit “Drumul găunos”,constând în topoare de piatră, iar ceramică neolitică la “Valea Banului” din Valea Drăganului. Tot la Bologa, lalocul numit “Gradişte” s-au descoperit fragmente de ceramică dacică din secolele III-I î. Hristos.

Perioada romană (anii 106-274) s-a dovedit bogată în urme arheologice la: Valea Banului (Cetăţea) – Valea Drăganului, Dealul Cociunului – Poieni, Râmbuşoaie şi Sub Grabăn – Hodişu, dar cele mai multe la Grădişte (care înseamnă “aşezare întărită”, “cetate”) la Bologa, unde pe mai multe hectare s-a descoperit castrul roman, baia romană, canabele (locuinţe ale populaţiei civile care staţiona aici).

Izvoarele istorice medievale pomenesc, la diferite date localităţile, dar nu vorbesc de întemeierea lor, ceea ce înseamnă că acestea existau cu mult înaintea acestora. Iată câteva menţiuni documentare referitoare la localităţile comunei:

Bologa este menţionată începând cu anul 1304 sub numele de Sebuswar apoi cu alte grafii, Sepuswar în 1324, Sebeswar –1329, Sebeswar alio nomine Hunyadwar – 1398, Castrum regis Sebes – 1393, Castrum regis Hunyad – 1397, Sebes Varallya – 1760.
Morlaca în primele documente este înscrisă ca Marothlak – 1493, apoi şi în alte variante: Possesiones Marothonlak – 1519, Marothlaka – 1666, Marothacz – 1762.
Hodişu pe la 1496 este înscris Hodos, apoi Alsohodos – 1508, Possesionis Hodos – 1519, Hodosfalva – 1666.
Poieni, prin 1500 este înscris ca Possesionis Kissebes (adică posesiunea Sebeşul mic), apoi: Kis-Sebes – 1733, Kiss Sebes şi Şebişu Mic – 1850.
Valea Drăganului la 1455 este amintită cu numele Nagh Sebes (Sebesul Mare) apoi: Possesiones Nagh Sebes – 1493, Nagh Sebes – 1500, Şebişu Mare – 1854.
Tranişu la 1848 este înscris Trainiş, apoi în 1854 Tranys.
Lunca Vişagului este menţionată doar în 1909.
Cerbeşti apare doar în 1956 cu specificaţia “cătun”.

(sursa)