Catedrala Schimbarea la Față (Biserica Minoriților)

Catedrala Schimbarea la Față sau Biserica Minoriților din Cluj

Actuala Catedrala Schimbarea la Față, cunoscută și ca Biserica Minoriților, este unul dintre cele mai disputate edificii religioase din Cluj-Napoca.

Monument istoric și arhitectural, biserica a fost ridicată între anii 1775-1779, fiind construită în stil baroc. Edificiul a fost ridicat de către ordinul romano-catolic al Fraților Minori Conventuali, știuți și ca „minoriți” – cea mai veche ramură a franciscanilor. Proiectantul și meșterul construcției a fost Francisc Kirtner, iar lucrările au fost finanțate printr-o donație a împărătesei Maria Terezia, care era totodată și Mare Principesă a Transilvaniei.

Turnul bisericii s-a prăbușit la 22 septembrie 1779, făcând și o victimă umană, din cauza unei erori de construcție, urmând ca 3 ani mai târziu turnul și fațada clădirii să fie ridicate din nou, de data aceasta sub îndrumarea arhitectului J. E. Blaumann.

În anul 1924, Papa Pius al XI-lea decide ca biserica să devină proprietate a Bisericii Române Unite cu Roma (Biserica Greco-Catolică). Călugării franciscani s-au baricadat atunci înăuntrul monumentului, pentru evacuarea lor fiind necesar să intervină forțele de ordine. Motivul pentru care edificiul a fost donat Bisericii Române Unite cu Roma era pentru ca acesta să devină catedrală a Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla. În acest sens, au avut loc o remobilare interioară cu amplasarea inclusiv a unui iconostas, conform ritului bizantin, prin implicarea și eforturilor episcopului Iuliu Hossu.

Biserica Română Unită cu Roma (Biserica Greco-Catolică) devine interzisă în anul 1948, iar clădirea este dată de către autoritățile comuniste Bisericii Ortodoxe Române. Ulterior, după Revoluția din 1989, Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla a solicitat să îi fie recunoscut dreptul de proprietate asupra edificiului religios. Refuzul a declanșat un proces ce a durat opt ani, proces mutat pe la diferite instanțe din țară. În cele din urmă, Curtea de Apel Ploiești a fost cea care a decis că imobilul aparține de drept Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla.

Credincioșii ortodocși s-au împotrivit însă executării acestei sentințe, pe 13 martie 1998 aceștia refuzând să-i lase pe credincioșii greco-catolici să intre în biserică. Din nou, a fost necesară intervenția forțelor de ordine pentru ca monumentul să intre în posesia noilor-vechi proprietari.

Repere arhitecturale

Edificiul religios este construit din piatră și cărămidă, având 28 metri înălțime, 44,25 metri lungime și 15,44 metri lățime.

Fațada clădirii este realizată în stil baroc, având la intrare o porțiune de zid ieșit în afara fațadei (rezalit), aflat la o distanța de 3,60 metri diferență de restul fațadei, frumos arcuit înspre exterior și legat de colțurile fațadei. În flancurile turnului, precum și pe marginile fațadei, regăsim pilaștrii ce au capiteluri dorice, iar deasupra acestora curge un antablament cu arhitrava dublată. Cornișa se află la 10,10 metri înălțime de la bază.

Frescele de pe tavan au fost pictate de Francisc Lohr în anul 1908, fiind restaurate în 1968 de către Coriolan Munteanu. Pe geamuri regăsim stema familiei nobilului transilvănean Ioan Haller, care era un protector al Minoriților în secolul al XVIII-lea, precum și stema Ordinului Minoriților. Pe vitralii de secol XIX se află sfinți ce au legătură cu istoria ordinului franciscan și cu istoria Ungariei. Totuși, inscripțiile în limba maghiară de pe vitralii au fost distruse odată cu preluarea bisericii.

Cronograma aflată sub atică este următoarea:

IsthaeC tVrrIs trIstI prostrata rVIna
restItVit CLeMente
aVgVsta theresIa Dono

–> Acest turn era căzut într-o tristă ruină, Augusta Theresia printr-un dar mărinimos l-a refăcut – 1782.

Cripta de sub Catedrala Schimbarea la Față

Deși construită odată cu biserica, cripta a fost descoperită din întâmplare abia în anul 1999, în urma efectuării unor forări în scopul determinării sursei umidității foarte mari din clădire. Se pare că între anii 1920 și 1924, când lăcașul de cult trebuia să treacă la greco-catolici, călugării franciscani au reușit să mascheze această criptă.

Cuprinzând 150 de locuri de veci, în cripta de sub catedrală au fost îngropate persoane între anii 1785 – 1920. În dreptul acestora, este trecut numele și poziția socială, putând fi regăsiți, de exemplu, un avocat al poporului, un poștaș și chiar un primar.

Circulă ideea conform căreia labirintul de sub catedrală ar avea legătură cu galeria de tuneluri de sub centrul medieval al Clujului.

foto: Tia Sîrca