Turism în zona Răchițele

Reclamă

Turism în zona Răchițele – Vlădeasa

Foto-Redactor: Maria-Cristina Mihuț

Articol inclus in proiectul Clujul Văzut Altfel. Multumim voluntarului nostru – Maria-Cristina Mihuț – pentru culegerea informațiilor, realizarea fotografiilor și redactarea textelor, precum și pentru toată implicarea sa în promovarea zonei.

Potenţialul turistic natural este unul foarte bogat în această zonă şi se regăseşte sub diferite forme, iar în rândurile care urmează vă prezentăm cele mai importante dintre acestea.

Masivul Vlădeasa limitează în partea nord vestică a localităţii expansiunea formelor reliefului calcaros-carstic din bazinul Văii Stanciului, deosebit de spectaculos şi cu un ridicat grad de varietate, legat de cele două benzi de calcare orientate N-S şi cu o extensiune de peste 8 km. Despre bazinul Văii Stanciului se crede a fi „cel mai endocarstificat areal geografic calcaros din România” (Ciangă, Vescan, 2007), iar dintre cele mai reprezentative resurse naturale cu valenţe turistice amintim:

Peştera Mare a Lespezilor – este un sistem carstic format prin joncţiunea a 4 cavităţi (Avenul Lespezilor, Ponorul Văii Lespezilor, Ponorul Fosil al Văii Lespezilor, Peştera Izbucul Lespezilor), având o lungime cumulată de aproape 3 km şi o diferenţă de nivel de peste 100 m. Sistemul carstic are 2 cursuri subterane şi se dezvoltă pe 2 nivele de carstificare. Se remarcă prin bogăţia speleotemelor din montmilch. Toate intrările sunt de dimensiuni reduse şi obligă vizitatorii curajosi care le calcă pragul la târâşuri redutabile sau prezintă pasaje verticale unde sunt necesare corzi şi echipamente de tehnica speologiei alpine. Se vizitează doar cu ghid.
Peştera Mică a Lespezilor este o peşteră de aproximativ 100 m lungime cu o galerie principală uşor accesibilă, din care pornesc mai multe târâşuri. Se găsesc aici câteva resturi fosile de Ursus Spelaeus. Se vizitează doar cu ghid.
Abruptul Lespezilor se află la ieşirea amonte de Cheile Stanciului pe partea dreaptă, după Peretele de la Drum unde se observă o cărare discretă care urcă pieptiş până sub Peretele Suspendat. Din acest punct putem urmări Abruptul Lespezilor care prezintă următorii pereţi de jos în sus: Peretele Suspendat, Peretele Jgheaburilor, Surplombele Suspendate, Piatra Lespezilor. Deasupra ultimului se află şi Vf. Lespezilor la 1100-1150 m, de unde priveliştea asupra Cascadei Valul Miresei este remarcabilă.
Abruptul Ţiclăului este pe versantul drept geografic, imediat înainte de intrarea amonte de Cheile Stanciului, fiind o structură geologică foarte complexă formată dintr-o succesiune de pereţi, pinteni, jgheaburi, surplombe, grote, peşteri.
Peştera Şuşman are intrarea la înălţime, în peretele opus cascadei Valul Miresei. Este denumită astfel după liderul anticomunist Teodor Şuşman, simbol al rezistenţei din Apuseni, care pe vremea când era fugar şi era căutat de trupele de miliţie, jandarmi şi de către securitate, s-a ascuns deseori aici. Acesta a murit în 1951. Peştera este un tunel care străbate Abruptul Ţiclăului dintr-o parte în alta. În afară de monumentalitatea intrării de peste 10 m înălţime şi de poziţia spectaculoasă, nu are formaţiuni deosebite. Este străbătut de Traseul Grotelor.
Peştera Ţiclău face parte din Traseul Grotelor, pe care o putem vizita traversând Abruptul Ţiclăului şi Peştera Şuşman. Este o peşteră de tip tunel. La ieşirea în versant, perspectiva este impresionantă, turiştii fiind suspendaţi la peste 150 m diferenţă faţă de baza peretelui.
Pârâul Podurilor are punctul de plecare de la refugiul Salvamont, de deasupra Cascadei Valul Miresei. Urmăm drumul de-a lungul Văii Stanciului aproximativ 2-3 km, punct în care observăm că întregul debit al Văii Stanciului apare la suprafaţă din două ochiuri tumultoase de apă, numite Izbucurile Văii Seci. În amonte de acest punct, valea devine complet seacă. Continuăm drumul în amonte aproximativ 200 m, până în dreptul unui afluent de dreapta, care la prima vedere pare sec. Totuşi, dacă mai urcăm aproximativ 300 m amonte observăm pe partea dreaptă a acestuia gura fioroasă a unui aven, iar după câtiva metri, pe partea stângă vedem cum Valea Podurilor se pierde în ponorul cu acelaşi nume. Putem urma valea Podurilor amonte, pentru a vizita un scurt parcurs îngust cu mici pereţi verticali şi succesiuni de cascade.
Peştera cu Cinci Intrări are punctul de pornire la confluenţa dintre Valea Podurilor şi Valea Seacă. Parcurgem amonte Valea Podurilor, depăşind intrarea de la aven de pe partea dreaptă a drumului şi apoi, după cca 10-20 m urcăm pieptiş versantul până în dreptul intrării principale, impunătoare, a Peşterii cu cinci intrări.
Ponorul de la Tău are punctul de plecare la refugiul Salvamont, deasupra Cascadei Valul Miresei. Se urmează drumul amonte pe Valea Stanciului, până la Izbucurile Văii Seci, se depăşeşte ramificaţia cu Valea Podurilor şi apoi ramificaţia spre dreapta cu Valea Pietrelor albe (Boaică) şi se urcă pe drumul principal pe Valea Seacă încă aproximativ 300 m până când se observă pe partea dreaptă intrarea abruptă în Ponorul de la Tău. În acest punct observăm că valea cu un debit apreciabil se aruncă în Cascada de la Tău (18 m) şi apoi se pierde în Peştera de la Tău. Urmând amonte valea, acum activă, în scurt timp vom ajunge la lacul izbucului Peşterii Vârfuraşului.
Continuăm vânătoarea peşterilor şi avenelor, care însumează un total de 52 de concavităţi subterane, din care 38 de peşteri şi 14 avene, cu un total de 7400 m de galerii cu diferenţe medii de nivel (Ciangă, Vescan, 2007) şi ajungem la cea mai reprezentativă componentă a endocarstului din bazinul Văii Stanciului:
Peştera Vârfuraşul sau Peştera cu Bănci se află la altitudinea de 1236 m, fiind desfăşurată pe o lungime de peste 4500 m şi o denivelare de peste 40 m. Aceasta se remarcă prin peisajul subteran deosebit, galeria fosilă reprezentând o diversitate de speleoteme, dominate de stalactite, draperii şi depuneri de montmilch. Există apoi galeria cu lacuri având mici baraje vermiculare – gururi şi scurgeri parietale, cele două galerii convergând spre Sala Întâlnirii. Administrată de Clubul Speologilor Amatori, amenajarea peşterii ar putea fi îngreunată de caracteristicile şi modul de desfăşurare a peisajului subteran, în cadrul căruia sălile de mari dimensiuni alternează cu sectoare înguste cu abrupturi de pantă, la care se adaugă prezenţa blocurilor prăbuşite şi instabile.
Pietrele Albe reprezintă un complex calcaros situat în arealul localităţilor Răchiţele şi Săcuieu, în sudul Masivului Vlădeasa, pe versantul stâng al Văii Stanciului. În cadrul acestora se regăsesc o mulţime de peşteri, avene şi pereţi verticali, fiind unul dintre locurile cele mai populate de pasionaţii sporturilor de stâncă: alpinism şi escaladă, altitudinea culminând în Vf. Piatra Grăitoare(1557 m).
Cascada Valul Miresei, situată pe Valea Stanciului, la graniţa cu Parcul Natural Apuseni, este una dintre cele mai frumoase cascade din România, impresionanta cădere de apă având o înălţime de peste 30 m, reuşind să tare răsuflarea celor care poposesc la baza ei. Cascada oferă o privelişte extraordinară şi pe timp de iarnă, când peretele lateral stâncos îngheaţă. Cei pasionaţi de o escaladă pe gheaţă, vin aici iarna pentru a practica acest sport. Legenda cascadei spune că o mireasă a căzut de pe stânci şi voalul i-a râmas agăţat, iar nuntaşii au plâns-o atât de tare încât din lacrimile lor s-a născut cascada. Vălul Miresei este o cascadă de o grandoare şi o sălbăticie aparte, fiind cea mai reprezentativă cascadă din Munţii Apuseni. Este formată din 3 trepte succesive de 5 m, 8 m si 34 m. Are la bază o marmită ovală, adâncă, cu diametrul de 5 m, care împrăştie apa sub formă de voal.